Asculta acest articol
Sâmbătă, 3 octombrie 2009, biserica de lemn din Soconzel, veche de aproape 300 de ani, a ars din temelii. Sătenii au reuşit atunci să salveze din flăcări cinci icoane, un scaun din anul 1795 şi Sfânta Evanghelie. Alte două icoane au scăpat de furia flăcărilor pentru că fuseseră transportate înaintea incendiului la Muzeul Judeţean, pentru restaurare.
Cea care s-a ocupat de restaurarea acestora, Cristina Busuioc, restaurator pictură la Muzeu, a publicat în “Satu Mare – Studii şi comunicări” nr. XXV/II din 2008 povestea restaurării icoanei Sfântului Ierarh Nicolae. Ea ne-a pus la dispoziţie şi imaginile ce însoţesc acest text. Icoana restaurată se află în depozitul Muzeului Judeţean.
Proceduri complexe
Cristina Busuioc scria în lucrarea sa: “Dimensiunile icoanei sunt 73 cm x 60 cm x 8,5 cm, blatul icoanei este alcătuit din două bucăţi îmbinate, în prezent apar fisuri în cele două blaturi, ele fiind îmbinate cu fâşii de pânză.
Starea de conservare a icoanei este destul de slabă, pelicula de culoare din stratul pictural este pierdută pe o suprafaţă de cca 15%, iar desprinderile şi slaba aderenţă apar la toată suprafaţa icoanei.
Lemnul ca suport este foarte uscat, el şi-a pierdut calităţile şi devine astfel foarte friabil. La acest factor a contribuit şi atacul de insecte xilofage (cariile).
Prima operaţie de conservare a fost stabilizarea temporară cu foiţă japoneză şi soluţie din clei de peşte în concentraţie 4% prin pensulare pe întreaga suprafaţă a icoanei.
Verso-ul icoanei a fost pensulat cu soluţie sadolin pentru tratarea lemnului împotriva insectelor xilofage, au fost extrase traversele prinse cu cepuri de lemn şi cuie metalice. S-au făcut completări cu straifuri de lemn în fisurile din blatul de lemn pe spatele icoanei, iar pe faţa pictată, acolo unde de fapt şi lipsea stratul pictural, s-au aşezat câlţi înmuiaţi în clei.
Completările în lacunele din lemn s-au făcut cu chit de clei de peşte şi praf de lemn, apoi cu chit din praf de cretă şi soluţie de clei de peşte. Au fost de asemenea extrase traversele cu scopul de a fi consolidate şi tratate împotriva atacului de insecte xilofage.
Consolidarea stratului pictural s-a făcut atât la rece, cât şi la cald cu alternări de presă rece şi caldă. Lacunele din stratul pictural au fost degresate şi apoi în straturi succesive s-a refăcut stratul de grund la nivelul celui original. Chitul a fost şlefuit şi s-a făcut hidratarea şi îngrăşarea lui cu soluţie de gălbenuş de ou 4:1 în apă cu conservant. Integrarea cromatică s-a făcut cu culori de apă şi gălbenuş de ou în tehnica tratteggio”.
Tratteggio este o metodă de a folosi haşura pentru zonele din lucrare care se restaurează. Se foloseşte cu linii foarte mici, cu grosimea de până la 10 mm.
Fii primul care comentează