Asculta acest articolÎn urmă cu ceva ani, un tânăr politician social democrat afirma că are un model pe care îl urmează. Tânărul se numea Victor Ponta, iar modelul său se numea Tony Blair. Cu modelul în față, tânărul a făcut o carieră pe cât de rapidă pe atât de fulminantă. A ajuns prim ministru la o vârstă la care ar fi putut fi invidiat chiar de modelul său. Între timp, modelul și-a încheiat mandatul de prim ministru, iar ucenicul, nerăbdător, este cu un picior afară din politică. A fost obligat să-și dea demisia în urma unor proteste de stradă, provocate de un incident în care și-au pierdut viața zeci de tineri.
Tony Blair, unul dintre cei mai notorii premieri, a vizitat România. Spre bucuria lui Victor Ponta. La o distanță apreciabilă în timp, un nou premier britanic face o vizită în România. David Cameron nu are anvergura internațională a fostului premier britanic. Nu știm să fie modelul vreunui politician român. Sosit în România, a început vizita prin depunerea unui buchet de flori la locul incendiului de la Colectiv. A aprins o lumânare și a ținut un moment de reculegere. A fost primit întâi de președintele Klaus Iohannis. Omologul său român, Dacian Cioloș, probabil se simte stingher întrucât nu este emanația unui partid care a câștigat alegerile parlamentare. În Marea Britanie este de neconceput un prim ministru independent conducând un guvern de tehnocrați. Cu experiența sa seculară, Parlamentul de la Londra nu concepe o asemenea situație. Nici măcar în vreme de război.
Dar să ne întoarcem la chestiunea modelului. Pot fi politicieni de excepție care se constituie ca model pentru mulți tineri, dar să nu lase, totuși, un moștenitor care să se ridice la înălțimea modelului. Este cazul lui Corneliu Coposu. S-a bucurat de o apreciere largă, în special în rândul tinerilor. Moartea lui înaintea alegerilor din 1996 a creat o emoție la nivel național și a deschis drumul spre victorie a președintelui Emil Constantinescu. Din păcate, modelul Coposu a rămas doar un model. PN|CD s-a dezintegrat după ce patru ani a fost principalul partid de guvernare într-o coaliție.
Un tânăr pentru care liderul țărănist a fost un model, se află acum în guvernul de tehnocrați. Este ministrul economiei, Costin Grigore Borc. A fost membru PN|CD în perioada de glorie a acestui partid. Acum se declară independent. La fel ca restul miniștrilor din cabinetul Cioloș, merită urmărită evoluția lui.
Revenind la modelul Blair, fostul premier Ponta i-ar putea urma exemplul și după terminarea mandatului. Fostul premier britanic este unul dintre foștii politicieni care trăiesc din conferințele publice și din consiliere. Încă nu am auzit ca unul dintre foștii premieri pe care i-a avut România să fie vânat pentru consiliere, și invitat la conferințe publice, de altfel foarte bine plătite. Printre ei se numără fostul președinte al URSS, Mihail Gorbaciov, dar și fostul președinte al SUA, Bil Clinton. S-a auzit că și Emil Constantinescu s-ar număra printre cei chemați să conferențieze. dar nu în țară, ci în străinătate. Poate că este doar un zvon.
Nu văd de ce nu ar exista și printre politicienii români astfel de modele. Ion Iliescu, Adrian Năstase, Emil Boc și Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, iar în timpul din urmă și Victor Ponta, ar putea ajunge în astfel de ipostaze intelectuale. De ce un Dan Puric poate umple sălile, iar cei mai sus enumerați, nu.
Dacă nu ar fi sosit la bucurești David Cameron, aflat la al doilea mandat în fruntea Guvernului britanic, nu ne-am fi adus aminte nici de Tony Blair și Victor Ponta, care își considera modelul său. Din cazul Ponta se poate deduce că și atunci când ai un model în față, poți eșua în politică.
