Image 1
Image 2

Pot exista în PSD două curente de gândire?

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Atmosferă încărcată, oboseală, feţe încruntate, printre aplauze şi voci ridicate, poate şi plânsete, s-a desfăşurat joi până-n miez de noapte o şedinţă a Comitetului Executiv al PSD care poate fi considerată istorică.

La propunerea premierului trei miniştri şi-au înaintat demisiile. Mihai Tudose a anunţat partidul, prin televizor, că nu vrea să conducă un guvern în care sunt persoane suspectate de corupţie. A pus o condiţie: demisia lui sau plecarea celor care sunt cercetaţi penal de DNA. Puşi în faţa acestei opţiuni, având în spate episodul Grindeanu, liderii PSD au încercat să le convingă pe Sevil Shhaideh şi Rovana Plumb să renunţe la demisii. Nu ştim cum ar fi reacţionat Tudose dacă îşi retrăgeau demisiile. Demisia lui atrăgea după sine căderea întregului guvern. Exista posibilitatea ca preşedintele Iohannis să-l desemneze tot pe el cu formarea unui nou guvern. În această situaţie Liviu Dragnea era pus între paranteze. Mihai Tudose devenea liderul de facto al PSD.

A doua parte a şedinţei s-a desfăşurat a doua zi. Cei trei miniştri trebuiau înlocuiţi. Desemnarea lor este la fel de dificilă. Vor fi oamenii lui Dragnea sau ai lui Tudose. Aşa se pune problema. Sevil Shhaideh ocupa un portofoliu important. Autoritatea şi influenţa liderului, sau a premierului, depinde de modul în care se face repartizarea banilor de la Dezvoltarea Regională. De fapt, acesta pare să fi fost mobilul real al disputei din PSD: cine decide cum se împart resursele? Aceeaşi situaţie este şi la Fondurile Europene. Prin plecarea Rovanei Plumb se redeschid noi oportunităţi financiare pentru judeţe. Ministrul care va fi desemnat va fi din sfera de influenţă a lui Dragnea sau a lui Tudose. Banii mulţi sunt şi la Transporturi. Demisionari ocupau poziţii-cheie în guvern. 

Faţă de importanţa acestor ministere, problema ministrului pentru relaţia cu Parlamentul Viorel Ilie de la ALDE pare un joc de copii. În schimb Tăriceanu apără un principiu. Dacă se cedează în faţa DNA, Viorel Ilie fiind acuzat că s-a implicat în angajarea unor persoane, înseamnă că de acum înainte DNA va face guvernul. Ar putea la un moment dat să existe un denunţ la adresa premierului, iar acesta va fi obligat să demisioneze pentru că altor miniştri le-a cerut demisia când a început urmărirea penală împotriva lor.

  Nu ştim cât de important este acest lucru, dar pe termen lung ar putea fi o mare problemă. ALDE aspiră la statutul buturugii mici care răstoarnă carul mare. 

După acest episod PSD are de ales: să treacă într-o nouă etapă, respectând nişte norme de integritate din care opoziţia şi-a făcut principala armă de atac, sau să rămână înfăşurat în armura de partid care nu se lasă intimidat de acţiunile procurorilor. Din acest punct de vedere Liviu Dragnea devine reprezentantul pesediştilor conservatori, iar Mihai Tudose se erijează într-un reformator.

Apare din nou o problemă de credibilitate şi încredere. Cum se poate reforma un mamut ca PSD? Chiar liderii săi se miră cât este de mare şi de unitar. Pot exista în PSD două curente de gândire? Lupta pentru putere şi influenţă, goana după funcţii şi privilegii nu intră în discuţie.

Mai concret, există o aripă reformistă în PSD sau acţiunile liderilor sunt dictate numai în raport cu dosarele pe care le au sau pe care le-ar putea avea la DNA? 

Jocul politic iniţiat de premierul Tudose îl implică şi pe  Klaus Iohannis. Preşedintele a avut cuvinte de apreciere faţă de Mihai Tudose, lucru care pare cu totul neobişnuit având în vedere relaţia lui cu PSD. 

O privire de ansamblu asupra lucrurilor bune și mai puțin bune

Amenințarea crescută a sărăciei, terorismul economic, brambureala politică la nivel mondial, nu foarte diferită de la o țară la alta, obligă partidele politice la o reconsiderare a programelor pentru găsirea unor soluții pentru revenirea măcar la normalitatea de dinainte de pandemie.