Asculta acest articolComisia de la Veneția. A venit, a ascultat, a plecat. Cei care nu pot cădea de acord nici pe litera, nici pe spiritul Constituției, au rămas la fel de convinși că au dreptate, indiferent ce le-a sugerat Comisia să facă. Nu ne putem schimba convingerile nici noi, cetățenii de rând, indiferent de argumentele prezentate de fiecare parte.
Cine este pro-Iohannis îl va crede pe președinte și îl va urma până în pânzele albe, iar cel ce este pro-PSD nu se va lăsa convins în vecii vecilor de argumentele echipei prezidențiale de juriști. Nu are valoare în ochii susținătorilor nici opinia Comisiei, nici dacă ar fi de pe Marte, nu de la Veneția cea plină de gondole.
Până la urmă ceva se va întâmpla. Președintele Iohannis fie o va revoca pe șefa DNA, fie își va asuma riscul suspendării. PSD și-a făcut din revocare un scop în sine, a făcut un pariu cu întregul său electorat că va merge până la capăt cu pretenția de a fi revocată doamna Kovesi. În caz contrar, având majoritate în Parlament, îl vor suspenda pe președintele Iohannis din funcție.
Poate că asta își și doresc. Pe perioada suspendării funcția va fi preluată de președintele Senatului. Se întâmplă că al doilea om în stat, Călin Popescu Tăriceanu, este adversarul cel mai vehement al actualei stări de lucruri din Justiție. În același timp, el este și unul dintre politicienii tentați să candideze la prezidențialele de anul viitor. Un exercițiu asemănător a făcut Crin Antonescu în timpul suspendării președintelui Traian Băsescu.
Deși era cel mai bun orator din parlamentul României, Crin Antonescu va fi văzut în scurtul lui sejur de la Cotroceni că nu i se potrivește cea mai înaltă funcție în stat. Nu a recunoscut-o niciodată, iar evenimentele ulterioare l-au scos din cursa prezidențială.
În locul lui îl avem pe actualul președinte. Acesta este, în această logică a evenimentelor, și rodul suspendării lui Traian Băsescu din 2012, un an crucial în istoria politică văzută prin prisma alianțelor nefirești a partidelor de stânga și dreapta.
Eventuala suspendare a președintelui Iohannis ar putea face victime colaterale. De pildă, l-ar putea scoate definitiv pe Tăriceanu din cursa electorală. Sau ar putea lăsa PSD-ul fără președintele de acum. O suspendare i-ar putea oferi lui Klaus Iohannis ocazia de a se relansa în cursa pentru al doilea mandat.
Se poate reinventa ca politician, obligându-l să iasă din letargia care îi definește activitatea de președinte. Nu are ritm. Deși este amator de drumeții, nu are mobilitate. Perioada de suspendare ar putea deveni una de recuperare a voinței de a acționa mai accelerat. PSD, strategii partidului, ar trebui să țină seama de prefacerile, de metamorfoza unui președinte suspendat, rănit în orgoliu.
Ce rol joacă în toată această poveste Comisia de la Veneția? Unul decorativ. Foarte probabil membrii Comisiei sosiți în România vor da indicații din care o parte va înțelege că are dreptate, în detrimentul celeilalte, și invers. Așa cum se vede motivarea CCR.
Susținătorii lui Klaus Iohannis nu văd unde scrie că președintele trebuie să urmeze orbește indicațiile și să semneze ca notarul, iar susținătorii PSD văd scris clar, negru pe alb, că președintele trebuie să semneze revocarea fără să comenteze. Din acest clinci nu se poate ieși.
Poate unii se întreabă ce înseamnă “clinci”. Iată definiția de dicționar. Clinci: încleștare și imobilizare reciprocă a partenerilor în timpul luptei. Este adevărat că definiția se referă la meciurile de box. Dar este vreo diferență față de lupta politică?
