Asculta acest articol Singurul lucru care ar mai putea surprinde în această ultimă săptămână de campanie electorală ar putea fi scoaterea lui Klaus Iohannis din cursa prezidențială. Tracasat de procesul de incompatibiltate, presat de întrebările ziariștilor despre casele pe care le-a cumpărat de-a lungul timpului, dezavantajat și de o slabă susținere din partea ACL, Klaus Iohannis a fost de departe unul dintre cei mai nedreptățiți candidați la președinție. Îl egalează doar Victor Ponta, în schimb acesta s-a bucurat de sprijinul puternic al partidului. A fost acuzat că ar fi fost ofițer acoperit, i s-a șubrezit poziția prin acțiunile în forță asupra unor personaje importante din partid de către o instituție de mare impact precum DNA. Poate că este o simplă coincidență scoaterea unor dosare barosane în plină campanie electorală, dar acest lucru nu este nimeni dispus să-l creadă. Este mai lejer să se spună că în spatele ieșirilor publice ale procurorilor stă președintele Traian Băsescu. Nici nu mai contează dacă este adevărat sau nu. Dar până la urmă campania electorală va trece, iar dosarele vor rămâne și Justiția va scoate la lumină fapte care vor îngrozi România. Pe termen lung este mai importantă lupta împotriva marii corupției, care implică zeci și zeci de milioane de euro decât niște dezbateri politice populiste, demagogice, fără substanță.
Candidații prezidențiali s-au plâns că nu și-au putut prezenta programele pentru că atenția opiniei publice era concentrată pe acțiunile DNA. Mai degrabă ei au fost ajutați să-și găsească o scuză. Realitatea este că majoritatea candidaților prezidențiali nu au niciun program. Singurii care au ceva de spus despre ce presupune funcția de președinte al României sunt Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu. În cazul lui Klaus Iohannis lucrurile stau altfel. Candidatul are un program minimal întocmit de echipa de campanie, însă din păcate strict personal Klaus Iohannis nu a adus nimic nou. Nu se compară cu niciun contracandidat al favoriților de altădată. Să ne reamintim cuplul Iliescu-Constantinescu! Să ne reamintim bătălia dintre Năstase și Băsescu! Chiar și confruntarea dintre Geoană și Băsescu a fost una dintre politicieni adevărați. De data aceasta Iohannis nu pare să se ridice la nivelul pretențiilor față de candidatul principalelor partide de opoziție. Singurul lucru care-l face mai interesant este faptul că este german. Se face în mintea oamenilor o apropiere între el și foștii regi ai României de origine germană. Dar timpurile s-au schimbat și nu orice neamț este și rege.
Presupunând că nu va fi scos din campanie în urma procesului de la Înalta Curte de Casație și Justiție și va intra în turul doi, Iohannis nu se va ridica la nivelul unui adversar redutabil. El nu poate câștiga în fața lui Victor Ponta prin prezentarea unui proiect de țară mai bun sau prin prestație proprie. Candidatul PSD este mai bun din toate punctele de vedere. Ceea ce îl dezavantajează este teama că acumularea puterii într-o singură mână ar putea afecta valorile democrației. Ce înseamnă “acumularea puterii într-o singură mână“? Ceva simplu de tot. Înseamnă că un partid dă și președintele și primul ministru. Așa ceva am avut și în perioada CDR și în cazul tandemului Iliescu-Năstase și în cazul tandemului Băsescu-Boc. Un rău mult mai mare este coabitarea. Când un președinte provine dintr-un partid și premierul din altul, se dezlănțuie iadul politic pe pământ. Așadar, exact ceea ce i se reproșează lui Victor Ponta și PSD-ului se transformă într-un avantaj, dacă România își dorește stabilitate. Pe de altă parte și alți candidați își propun să adune puterea într-o singură mână. Klaus Iohannis promite că va dărâma guvernul PSD și va instala un guvern ACL. Elenea Udrea este și mai radicală. Ea zice că va dizolva parlamentul. În situația extremă că va fi scos din cursă Klaus Iohannis se profilează umbra altui contracandidat a lui Victor Ponta. Ar putea fi Elena Udrea?
