Image 1
Image 2

Politică europeană, politică românească

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

La început cu timiditate, apoi din ce în ce mai hotărât, politicienii români au început să-și dea drumul criticând la greu situația din Marea Britanie. Mai cu seamă europarlamentarii români au început să spună lucruri deosebit de interesante despre politicienii străini, despre adevărata situație din Parlamentul European. Este acolo multă birocrație, corupție, dezinteres față de problemele reale. Clasa politică europeană s-a rupt de populație, trăiește într-o lume a ei, cheltuind sume enorme, nu întotdeauna justificate.  Abia acum s-a înțeles mai profund că fondurile europene se cam distribuie în funcție de cine strigă mai tare, cine are mai mult tupeu.

Din acest punct de vedere România este codașă. Din suma alocată inițial, am pierdut 20 de miliarde de euro pentru că nu am știut negocia. Polonia, spre exemplu, a pierdut doar patru miliarde și se laudă cu acest lucru. În același timp, din sumele alocate nu am reușit să accesăm decât un procent mic datorită birocrației impuse de funcționărimea europeană tot cu intenția de a diminua accesarea fondurilor.

BREXIT-ul a reușit să arunce un val de pe fața murdară a instituțiilor de la Bruxelles și Strasbourg. S-a văzut în același timp că nici clasa politică din țara cu cea mai veche tradiție parlamentară nu este cu mult mai bună decât mult hulita noastră clasă politică. Și ei fac greșeli, și ei sunt corupți, și printre ei se află personaje politice populiste, care ridică demagogia la rang de politică națională. Dar ceea ce îi deosebește de noi este că ei își pot permite luxul de a greși. Pentru că după un derapaj, instituțiile lor au capacitatea de a redresa situația și a reveni la normalitatea care le permite cetățenilor să-și ducă viața mai departe.

Ce vom învăța noi din toată tărășenia aceasta? Un studiu comparativ se impune. Dar cine să-l facă și cui îi va folosi? Se vorbește în aceste zile despre un “proiect de țară”. Președintele Iohannis are ambiția să-l prezinte ca principal scop al mandatului său. PNL a prins ideea din zbor și i se pare normal să meargă alături de președinte pentru realizarea lui. A vorbit cu ceva vreme în urmă și președintele PSD Liviu Dragnea despre necesitatea elaborării unui “proiect de țară“. Problema este că încă nu s-a scris nici o singură frază coerentă din acest proiect. Sunt doar niște enumerări cu liniuță în față, gen “accesarea fondurilor europene”, “stoparea corupției”, “construcția de autostrăzi” și alte expresii banalizate prin multa și inutila lor folosință în scopuri propagandistice.

Adevărul crud este că nu avem un “proiect de țară“. Și mai trist este că nu se întrevede nicio speranță că ar exista o personalitate vizionară capabilă să adune în jurul acestei idei toate forțele politice. De fapt ce se dezbate la noi în timp ce Europa este în căutarea propriului viitor? Marea întrebare care frământă marile partide este cu cine se va alia UNPR? Liberalii au depistat cheia succesului în fuziunea cu UNPR. La rândul său, PSD se agață de UNPR ca de ultima speranță. Englezii, în ciuda votului foarte controversat, au avut o preocupare majoră  privind situația țării lor. La noi, poporul este bun doar să voteze odată la patru ani după care rolul i se încheie. Electoratul nu mai are niciun cuvânt de spus, totul este lăsat la cheremul celor care spun că au câștigat alegerile. După ce își numără voturile, partidele își împart puterea. Și cu asta se cam termină exercițiul democratic.

Nu ne putem da seama pe moment dacă avem un avantaj sau un dezavantaj din faptul că alegerile parlamentare din toamnă cad în plină criză a Uniunii Europene. Probabil partidele se vor raporta la ultimele evenimente, și mai ales  la locul și rolul României în cadrul instituțiilor europene. Avem ocazia să demonstrăm că ne putem racorda la temele europene, fără complexe, conștienți și mândri că suntem a șaptea țară ca mărime din Uniunea Europeană.