Asculta acest articolDe regulă formațiunile politice se înființează la întâmplare. Dan Diaconescu și-a făcut partid pentru că a fost arestat și a dorit să se răzbune. Mihai Răzvan Ungureanu a înființat Forța Civică motivat de faptul că nu a reușit să ajungă liderul PDL. Multe dintre partidele apărute după 1989 au apărut ca grupuri desprinse din partide mai mari. Din FSN s-a rupt Partidul Democrat al lui Petre Roman.
PDSR a reușit să asimileze vechiul partid social democrat schimbându-și numele în PSD. Liberalii au trecut printr-o serie de tulburări interne reușind într-un sfârșit să unifice toate partidele liberale. PNL a mai cunoscut o sciziune, odată cu desprinderea grupului Stolojan-Stoica. Privind în urmă, constatăm că niciun grup disident nu a reușit performanța Partidului Mișcarea Populară. Această formațiune politică s-a dezvoltat după un plan stabilit în detaliu. Întâi s-a înființat fundația. Al doilea pas a constat în încercarea de a câștiga președinția PDL de către Elena Udrea. Nereușind, s-a trecut la planul B. Încet și temeinic s-a săpat la temelia PDL până în momentul în care s-a înregistrat PMP ca partid.
Un pas important a fost cooptarea unui grup de parlamentari astfel încât noua formațiune să fie reprezentată în Parlament. Al doilea pas a fost atragerea primarilor. Pentru că, potrivit legii, un primar care demisionează din partid își pierde mandatul, primarii democrat liberali se înscriu în fundația Mișcarea Populară. În felul acesta ei se pot pune la dipoziția partidului, pot veni cu întreaga logistică necesară susținerii unui partid.
Planul pare perfect. Pus la punct la Cotroceni, pentru a da consistență doctrinară, Traian Băsescu i-a înregimentat pe foștii săi consilieri. Se mai pot adăuga și europarlamentarii PDL. Monica Macovei și Cristian Preda, fiind vârfurile de lance ai democrat liberalilor în Parlamentul European, vor candida pe listele PMP.
Rezultat al unui proiect semănând mai degrabă a conspirație, PMP mai are de trecut un singur examen, cel al alegerilor. Un partid poate fi subminat, parlamentarii pot fi racolați, însă electoratul este adevărata piatră de încercare. Cum se va face transferul de simpatie dinspre PDL spre noul partid? Cât de important este Traian Băsescu în această ecuație din moment ce el a întors spatele propriului partid fără o explicație plauzibilă? Greii democrați, inclusiv Theodor Stolojan, au rămas alături de Vasile Blaga. Au trecut la PMP cei veniți mai târziu în partid, mai cu seamă când acesta se afla la guvernare.
Acest experiment nu seamănă cu nimic din ce am văzut până acum. UNPR-ul lui Gabriel Oprea a fost o operație strategică realizată de Traian Băsescu pentru a forma o majoritate parlamentară. Ea s-a limitat la racolarea unor parlamentari, neavând un impact major în teritoriu. Stolojan a adunat câțiva liberali, a înființat un partid asimilat urgent de PD. Noul PMP dorește să asimileze el însuși alte partide, poate își propune să înghită întreg PDL-ul. Acțiunea are toate datele unei conspirații la nivel național, cu concursul președintelui și, foarte probabil, al unor instituții. Dar cu toate acestea succesul la public nu este garantat.
Proiectul este interesant, mass media poate fi cucerită de mișcările inteligente ale inițiatorilor, însă impactul la populație s-ar putea să nu fie pe măsura eforturilor depuse. Alegătorii sunt mofturoși, sunt neîncrezători. Ei se lasă cuceriți de slogane populiste, dând mai puțină atenție programului politic, economic. Si încă un lucru important: Uniunea Social Liberală, principalul adversar al PMP, încă nu s-a erodat destul de mult pentru a putea fi înfrântă. Acesta să fie motivul pentru care PMP consideră drept adversar direct PDL-ul?
