Asculta acest articolA solicita un pact, indiferent pe ce temă, într-o perioadă în care se apropie nu mai puțin de trei rânduri de alegeri, urmând așadar trei campanii electorale, nu poate fi tratat decât ca o inginerie politică pusă la cale într-un laborator electoral. Cum să se semneze un armistițiu între beligeranți înainte de declanșarea unui război sigur? Este normal ca adversarii să se afle în tabere diferite, fiecare luptând cu propriile arme, nu cu arme de împrumut de la dușman.
După indiscutabila victorie de la referendum, Klaus Iohannis forțează nota propunând un acord al tuturor partidelor. De fapt, președintele a știut că PSD și ALDE se vor opune. Dacă ar fi la fel de subtile, cele două partide ar semna acordul, în felul acesta dezarmându-l pe inițiator.
Partid greoi, nepregătit pentru un război psihologic, un război electoral modern, PSD pare să fi simțit că propunerea președintelui este primul pas în noua campanie pentru prezidențiale. Klaus Iohannis nu face altceva decât să-și creeze o nouă platformă electorală. La rândul lui platforma electorală, referendumul, oricât ar părea de spectaculoase rezultatele, este doar o jumătate de victorie. Cealaltă jumătate aparține Alianței 2020 USR-PLUS.
Referenumul a fost precedat de campania “Fără penali în funcții publice.” Acesta a fost și unul din motivele care au adus Alianței 2020 mulțimea de voturi la europarlamentare. Încet-încet alianța USR-PLUS își consolidează poziția strategică, fiind mereu cu un pas în fața liberalilor și a președintelui Iohannis. Anunță că va avea un candidat propriu, dar are o platformă electorală proprie pentru marea confruntare? Nu are nici măcar un candidat stabilit definitiv. Dacian Cioloș este doar o presupunere, poate un iepure pus să atragă atenția în altă parte. În mod tradițional, în turul doi al prezidențialelor intră un candidat al dreptei și unul al PSD. În mod tradițional PSD pierde alegerile prezidențiale. Le pierde și când se găsește într-o formă extrem de bună, când candidatul său câștigă primul tur la o distanță apreciabilă față de contracandidat. Unde se află acum PSD? Cu o imagine proastă, fără un candidat la prezidențiale, în fața unei moțiuni de cenzură, după un scrutin pe care l-a pierdut, într-o perioadă de haos după intrarea liderului în pușcărie, conducând un guvern din ce în ce mai contestat, nu se mai pune problema câștigării prezidențialelor nici măcar dacă îl susține pe Călin Popescu Tăriceanu. La dezastru a contribuit și scorul slab al ALDE.
Întrebarea este dacă PSD se poate reinventa. Un alt PSD cu același bazin electoral este cu adevărat un alt PSD? Cei care s-au ars odată tratând PSD ca un animal pe jumătate mort s-au înșelat. Partidul pe care Liviu Dragnea l-a lăsat în mijlocul furtunii va reînvia din propria cenușă ca pasărea Phoenix? Sau mirajul reînvierii se află deja în altă parte? Unde altundeva decât la așchia care s-a desprins la timp, înainte de scufundare? Adică la Pro România. Nu cumva și partidul fostului lider al PSD este o ciorbă reîncălzită?
Nu vom afla răspunsuri la aceste întrebări decât în momentul în care fiecare partid își va prezenta platforma electorală pentru marea bătălie a prezidențialelor. Nici măcar Klaus Iohannis nu are o adevărată platformă. Sunt doar încercări. Saltul de la referendum la acord denotă lipsa unei platforme adevărate, solide, capabilă să emoționeze.
S-ar părea că în această perioadă numai “emoția” aduce victoria. “Emoția”, acum la fel ca în urmă cu cinci ani, vine numai din diaspora. Secretul victoriei este ascuns în cozile de la secțiile de vot din străinătate. Cu toate acestea o platformă electorală este obligatorie pentru fiecare partid. La cinci-șase luni distanță de alegeri, niciun partid nu are o platformă electorală reală. Mai simplu, nu are un program.
