Asculta acest articolUltimele mesaje înaintea alegerilor europene cuprind planurile fiecărei părți gândite a fi puse în practică imediat după aflarea rezultatelor. În acest context președintele Iohannis i-a îndemnat pe români să meargă la vot. În același timp a ținut să precizeze că nu va mai nominaliza niciodată un nou premier de la PSD. Are președintele puterea de a numi ce guvern dorește?
Se spune că nu există președinte care să poată supraviețui politic fără serviciile secrete.
Acest adevăr l-au descoperit americanii. Sau, în orice caz, ei au spus primii acest lucru. România a dat un răspuns acestei probleme prin Emil Constantinescu, președintele care l-a sfârșitul mandatului a spus: “M-a învins Securitatea”. Se întâmpla la zece ani după revoluția din decembrie 1989.
Un alt președinte pare să fi învățat lecția și în timpul regimului său, de zece ani, a apărut binomul SRI-DNA. Așa-numitele “instituții de forță” i-au fost fost fidele? În orice caz, s-a știut folosi de ele. În numele luptei împotriva corupției, perorând independența justiției, apărarea statului de drept i-au fost nu doar scuturi de nădejde, ci și materiale de propagandă de mare rezonanță internațională.
Au fost preluate metodele de următorul președinte? Sloganele au rămas aceleași, ceea ce conduce spre ideea că și strategia a rămas aceeași. Traian Băsescu a fost un deschizător de drumuri, în condițiile în care Ion Iliescu era susținut de serviciile secrete încă nereformate. Primul președinte ales în mod democratic a făcut posibilă trecerea lentă de la fosta Securitate la SRI, fără victime.
Ion Iliescu poate fi considerat și salvatorul fostei nomenclaturi comuniste. A fost posibilă menținerea puterii de Ion Iliescu fără aportul serviciilor secrete?
Răspunsul l-a dat Emil Constantinescu, președintele ce se prezenta ca învins de Securitate. Dar care este situația președintelui Klaus Iohannis? Actualul președinte a preluat tematica predecesorului său, lupta anti-corupție, independența justiției, apărarea statului de drept în condiții cu totul noi. Traian Băsescu avea în guvern un aliat, cu excepția guvernului Ponta. PSD părea să fie altfel sub conducerea lui Ponta față de PSD-ul condus de Liviu Dragnea. Opoziția este diferită. Diferită este și situația internațională. După dezvălurile despre protocoalele secrete dintre SRI și diferite departamente ale Justiției, situația pare a fi intrat într-o zonă de normalitate.
Dacă există temerea că justiția poate fi subordonată politic, evident că tot despre o încălcare a independenței sale este vorba și în cazul serviciilor secrete. Dacă președintele Klaus Iohannis susține această teză, a neamestecului serviciilor în treburile justiției, este cu siguranță un altfel de președinte decât Traian Băsescu și Ion Iliescu.
Cum rămâne atunci cu aserțiunea că nu există președinte care să poată supraviețui politic fără serviciile secrete? Este cam același lucru ca teoriile despre conspirații. Se mai spune că puterea se află în spatele tronurilor. Adică într-o zonă ocultă, din care nu pot lipsi informațiile furnizate de serviciile specializate. Aceste teze prespun existența în funcția supremă din orice stat din lume a unui președinte sofisticat, abil, capabil să facă asociații neașteptate între oameni, evenimente, partide politice. Este Klaus Iohannis un astfel de politician?
Imediat după alegerile europene, campania prezidențială intră în linie dreaptă. PSD și ALDE promit că încă din noaptea alegerilor vor anunța decizia luată pentru alegerile prezidențiale. Se prefigurează doi candidați: Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu.
Dreapta are un candidat deja anunțat, Klaus Iohannis, susținut deocamdată doar de PNL. Alianța USR-PLUS este indecisă. Este posibil să aibă un candidat propriu, sau doar să joace cartea independenței față de PNL.
