Asculta acest articol
De departe cea mai spectaculoasă intrare în cursa electorală pentru președinție a avut-o Kelemen Hunor: pe trotinetă.
Este un mod de a se face vizibil, dar și o luare în răspăr a competiției pentru fotoliul de la Cotroceni. Este bine spus “fotoliu” pentru că oaspetele invitat să locuiască la Controceni mai mult stă degeaba decât lucrează. Asta a vrut să spună liderul UDMR când s-a arătat nemulțumit de prestația lui Klaus Iohannis.
Mă așteptam la mai mult din partea președintelui ales în 2014. În niciun caz să fie un “pompier atomic”, așa cum se autocaracteriza președintele în funcție la depunerea candidaturii.
Poate că gestul lui Kelemen Hunor de a merge pe trotinetă era și o invitație la creșterea vitezei de reacție a lui Iohannis. Într-adevăr, toată lumea este nemulțumită de ritmul lui de lucru, de plecările prea dese în vacanțe, de deplasările săptămânale la Sibiu, ca și când ar fi un navetist.
Kelemen Hunor se numără printre candidații care nu au nicio șansă de a intra în turul doi. Ca să nu mai vobim de câștigarea alegerilor. Tocmai din această cauză liderul UDMR se vedea în finală alături de Teodor Paleologu, un alt candidat fără șanse.
Ca reprezentant al unui partid, depunerea unei candidaturi are un scop precis: de a-și mobiliza și a-și ține electoratul aproape. În funcție de rezultatele obținute de candidat se clasifică partidul, găsindu-și locul în ierarhia formațiunilor politice. Depășirea pragului electoral devine o țintă, atât în cazul UDMR cât și al PMP.
Pe de altă parte, în funcție de scorul obținut se negociază voturile acordate unuia dintre candidații intrați în turul doi. Ambele partide, UDMR și PMP, își îndeamnă electoratul să voteze cu Klaus Iohannis.
Prin urmare criticile din campanie la adresa președintelui Iohannis trebuie privite cu circumspecție. La fel se întâmplă și în cazul candidatului Dan Barna. În caz că nu intră în turul doi, electoratul USR-PLUS îl va vota pe Iohannis.
Înscrierea în cursa prezidențială a candidaților partidelor mai mici are și scopul de a-și mobliza și testa electoratul pentru alegerile locale.
Un obiectiv major al partidelor conduse de Tăriceanu și Ponta îl reprezintă obținerea unui rezultat bun al candidatului pe care îl susțin. De scorul obținut de Mircea Diaconu depinde viitorul politic al ALDE, precum și al lui Călin Popescu Tăriceanu. Mai puțin al lui Victor Ponta și al partidului său. Pro România are alt spațiu de manevră. În situația în care Viorica Dăncilă nu intră în turul doi, PSD este posbil să se reîntoarcă spre Victor Ponta și chiar să ajungă la un tip de alianță, la o fuziune cu Pro România care să implice o ușoară repliere ideologică, poate chiar o schimbare de nume, prin adăugare. Pentru că PSD totuși reprezintă un brand, partidul lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, Liviu Dragnea nu își va abandona numele cum a făcut PDL.
Viiorul imediat al PSD depinde de scorul obținut de Viorica Dăncilă. În joc este și viitorul ALDE. Cele două partide plătesc polițele pentru modul cum s-au lăsat guvernate de Liviu Dragnea. Atât Tăriceanu cât și Dăncilă, împreună cu partidele lor, se pot considera victime colaterale.
Desigur, este greu să ne imaginăm că dacă ar fi candidat Călin Popescu Tăriceanu s-ar fi deplasat spre BEC pe trotinetă. Poate și motocicleta este un mijloc prea juvenil pentru el. Nici pe Viorica Dăncilă nu o vedem deplasându-se pe trotinetă, dar pe Klaus Iohannis, amator de mers pe bicicletă, l-ar prinde mijlocul de troasport introdus în politică de Kelemen Hunor. Problema e că pe trotinetă, oricât te-ai strădui, nu poți ajunge prea departe, mai ales pe terenuri denivelate. Te poți deplasa rapid între două puncte foarte apropiate, clar delimitate, așa cum și-a propus și liderul UDMR. Adică la mare distanță de locul care l-ar putea duce în turul doi al prezidențialelor.
