Image 1
Image 2

Pe termen scurt, orice este posibil

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Presupunând că toți suntem simpatizanți ai guvernului de tehnocrați și ni s-ar cere să-i lăudăm, ar trebui să facem eforturi uriașe să ne ducem sarcina la bun sfârșit. Nu pentru că nu ar avea culoare politică este incolor guvernul Cioloș, ci pentru că este invizibil. Nu este invizibil pentru că nu și-a propus să se autopromoveze, ci pentru că nu are  activitatea specifică unui guvern.

O corectă caracterizare a acestui Executiv de tranziție o dă replica populară “nu face nimic”.  De altfel de la această constatare simplă pornește votul negativ sănătos. Când unei persoane publice i se pune pe frunte eticheta “Nu face nimic”, este definitiv terminată. Într-o astfel de situație se află actualul guvern. Dă senzația că nu face nimic.

Guvernul Boc a tăiat salariile. Deci a făcut ceva, a arătat că există. Din tăierea aceea a țâșnit votul negativ. Fostul guvern Ponta, cu demagogia de rigoare, s-a străduit să arate că România a avut una dintre cele mai mari creșteri economice din Uniunea Europeană.

PSD se hrănește încă din aceste realizări greu de contestat. De fapt acesta este și secretul menținerii cotei PSD în sondaje. PSD a reușit să se sustragă efectului erodării la guvernare în timpul și după spargerea USL. Și-a conservat imaginea în timpul coaliției cu ALDE și UNPR, dar și după demisia lui Victor Ponta.

Meritul nu este exclusiv al PSD. A intrat în ecuație și slăbiciunea sau fragilitatea PNL. Își aduce contribuția  la păstrarea cotei de piață a PSD și guvernul de tehnocrați, până acum destul de neconvingător, pasibil de a i se putea pune pe frunte eticheta “nu face nimic”. Iar în politică de etichete se scapă mai greu decât de râie.

Demiterea unor prefecți brusc și la grămadă să fie un semnal că guvernul Cioloș s-a decis să iasă din letargie? Momentul demiterii celor 9 prefecți coincide cu scandalul din jurul Antenei 3, care a declanșat și o dezbatere pe tema libertății de expresie și a situației presei din România în general.

Presa fiind concentrată în altă parte, să spunem că PNL și guvernul pot pune la cale o strategie comună în urma căreia ambii parteneri să aibă de câștigat. De fapt, lucrurile sunt mai simple decât par la prima vedere. Pierzându-și răbdarea, abia acum PNL forțează preluarea puterii. Începe cu prefecții, va continua pas cu pas, eliminând om cu om pe cei considerați a fi ai PSD.

Fără să avem o altă dovadă decât cursul evenimentelor din trecut, se poate ușor constata că guverne ce păreau foarte puternice au căzut în urma unor manifestații de stradă. Exceptând guvernul Ungureanu, căzut în urma unei moțiuni de cenzură, guvernul Boc, la fel ca guvernul Ponta, nu a reușit să treacă proba de foc a unor manifestații de stradă.

Să zicem că Emil Boc și Victor Ponta au fost persoane cu o sensibilitate aparte. Dacian Cioloș nu pare mai insensibil. La prima adiere de vânt potrivnic își va face bagajele și se va reîntoarce în tihnita lume a birocrației europene.

Dacă vrei, poți. Așa suna o reclamă celebră. Dacă vrea, PNL poate prelua puterea. Dacă vrea, PSD poate dărâma guvernul Cioloș. Depinde de ce vrea Liviu Dragnea.  Întrebarea fundamentală pentru PSD este ce câștigă și ce pierde dacă rămâne în opoziție.

Deși pare un gest politic mărunt, odată cu demiterea prefecților PSD trece oficial în opoziție. Dacă se consolează și acceptă statutul de partid de opoziție până la alegerile parlamentare, are o șansă în plus să rămână în opoziție și după parlamentare.

Dacă forțează căderea guvernului Cioloș, pe de o parte încurajând manifestațiile de stradă inițiate de Antena 3, pe de altă parte inițiind o moțiune de cenzură, PSD poate reveni la guvernare în scurtul răstimp dintre alegerile locale și parlamentare. Pe termen scurt, orice este posibil.