18.01.2019 00.00 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Vasile Fernea, Romeo Nicoară, Dan Burulea. Titlul emisiunii: Iohannis refuză a treia oară propunerea lui Dăncilă. (reluare) 01.30 Cultură – Russian Night la Poesis – Concert cu Tania Pop. 03.00 Cultură – Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă de la Negreşti. 04.50 Cultură – 10x10 Născut în România 05.50 Iată omul cu Gabriel Ghişan, invitat: Liviu Ciupe. 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 08.00 Audienţe în direct cu Eva Laczko, invitat: Erdei D. Istvan. Titlul emisiuni: Cum va fi bugetul din care se va gospodări România în 2019? (reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 09.30 Educaţie Ecologică cu Cristina Bursuc, invitat: Vasile Fănăţean. Titlul emisiunii: Aspecte sesizate în cursul controalelor gărzii de mediu. 10.00 La Psiholog cu Mihaela Ghiţă, invitat: Delia Danea.Titlul emisiuni: Stabilirea priorităţilor.Ce e important pentru tine? 10.30 Religie, cu Laczko Eva, invitaţi: Barta Barnabas. Titlul emisiunii: Ministranţii diecezei au învheiat un an bogat. 11.15 Teleshopping 11.30 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Vasile Fernea, Romeo Nicoară, Dan Burulea. Titlul emisiunii: Iohannis refuză a treia oară propunerea lui Dăncilă. (reluare) 13.00 Ştiri 13.30 Viaţa la Ţară, cu Ioan Aniţaş 14.30 Teleshopping 14.50 În Slujba Comunităţii cu Mihai Sălceanu, invitat: Romeo Nicoară. Titlul emisiuni: Romeo Nicoară – raport la 753 de zile. 16.00 Panoramic sportiv, cu Ionuţ Blăjan. Titlul emisiunii: Despre planurile sătmărenilor la şah in 2019. 16.40 Cultură – Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă de la Negreşti. 18.30 Audienţe în direct 19.30 Ştiri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar 21.30 Ştiri 22.00 Audienţe în direct (reluare) 23.00 Cultură

Pe termen scurt, orice este posibil

Scris de Dumitru Păcuraru, 20 februarie 2016 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Presupunând că toţi suntem simpatizanţi ai guvernului de tehnocraţi şi ni s-ar cere să-i lăudăm, ar trebui să facem eforturi uriaşe să ne ducem sarcina la bun sfârşit. Nu pentru că nu ar avea culoare politică este incolor guvernul Cioloş, ci pentru că este invizibil. Nu este invizibil pentru că nu şi-a propus să se autopromoveze, ci pentru că nu are  activitatea specifică unui guvern.

O corectă caracterizare a acestui Executiv de tranziţie o dă replica populară “nu face nimic”.  De altfel de la această constatare simplă porneşte votul negativ sănătos. Când unei persoane publice i se pune pe frunte eticheta “Nu face nimic”, este definitiv terminată. Într-o astfel de situaţie se află actualul guvern. Dă senzaţia că nu face nimic.

Guvernul Boc a tăiat salariile. Deci a făcut ceva, a arătat că există. Din tăierea aceea a ţâşnit votul negativ. Fostul guvern Ponta, cu demagogia de rigoare, s-a străduit să arate că România a avut una dintre cele mai mari creşteri economice din Uniunea Europeană.

PSD se hrăneşte încă din aceste realizări greu de contestat. De fapt acesta este şi secretul menţinerii cotei PSD în sondaje. PSD a reuşit să se sustragă efectului erodării la guvernare în timpul şi după spargerea USL. Şi-a conservat imaginea în timpul coaliţiei cu ALDE şi UNPR, dar şi după demisia lui Victor Ponta.

Meritul nu este exclusiv al PSD. A intrat în ecuaţie şi slăbiciunea sau fragilitatea PNL. Îşi aduce contribuţia  la păstrarea cotei de piaţă a PSD şi guvernul de tehnocraţi, până acum destul de neconvingător, pasibil de a i se putea pune pe frunte eticheta “nu face nimic”. Iar în politică de etichete se scapă mai greu decât de râie.

Demiterea unor prefecţi brusc şi la grămadă să fie un semnal că guvernul Cioloş s-a decis să iasă din letargie? Momentul demiterii celor 9 prefecţi coincide cu scandalul din jurul Antenei 3, care a declanşat şi o dezbatere pe tema libertăţii de expresie şi a situaţiei presei din România în general.

Presa fiind concentrată în altă parte, să spunem că PNL şi guvernul pot pune la cale o strategie comună în urma căreia ambii parteneri să aibă de câştigat. De fapt, lucrurile sunt mai simple decât par la prima vedere. Pierzându-şi răbdarea, abia acum PNL forţează preluarea puterii. Începe cu prefecţii, va continua pas cu pas, eliminând om cu om pe cei consideraţi a fi ai PSD.

Fără să avem o altă dovadă decât cursul evenimentelor din trecut, se poate uşor constata că guverne ce păreau foarte puternice au căzut în urma unor manifestaţii de stradă. Exceptând guvernul Ungureanu, căzut în urma unei moţiuni de cenzură, guvernul Boc, la fel ca guvernul Ponta, nu a reuşit să treacă proba de foc a unor manifestaţii de stradă.

Să zicem că Emil Boc şi Victor Ponta au fost persoane cu o sensibilitate aparte. Dacian Cioloş nu pare mai insensibil. La prima adiere de vânt potrivnic îşi va face bagajele şi se va reîntoarce în tihnita lume a birocraţiei europene.

Dacă vrei, poţi. Aşa suna o reclamă celebră. Dacă vrea, PNL poate prelua puterea. Dacă vrea, PSD poate dărâma guvernul Cioloş. Depinde de ce vrea Liviu Dragnea.  Întrebarea fundamentală pentru PSD este ce câştigă şi ce pierde dacă rămâne în opoziţie.

Deşi pare un gest politic mărunt, odată cu demiterea prefecţilor PSD trece oficial în opoziţie. Dacă se consolează şi acceptă statutul de partid de opoziţie până la alegerile parlamentare, are o şansă în plus să rămână în opoziţie şi după parlamentare.

Dacă forţează căderea guvernului Cioloş, pe de o parte încurajând manifestaţiile de stradă iniţiate de Antena 3, pe de altă parte iniţiind o moţiune de cenzură, PSD poate reveni la guvernare în scurtul răstimp dintre alegerile locale şi parlamentare. Pe termen scurt, orice este posibil.

Abonează-te acum Online!