Asculta acest articolUn nou scandal împarte populația României în două. Pe de o parte sunt cei care susțin că SRI ar trebui să intercepteze în continuare convorbirile telefonice și să furnizeze materie primă pentru anchetele DNA. Pe de altă parte se află cei care consideră că serviciile secrete ar trebui să se ocupe strict de probleme de siguranță națională, nu să se ocupe de anchete penale. :i clasa politică s-a împărțit la fel.
Poziția cea mai tranșantă și-a exprimat-o Traian Băsescu. Fostul președinte a ajuns la concluzia că instituțiile de forță au prea multă putere. Se referă la DNA și SRI. În opinia sa amândouă au scăpat de sub orice control. Anchetează selectiv, pe baza unor informații care aduc atingere drepturilor omului. DNA ar trebui controlat de CSM, iar SRI de Parlament, prin comisiile de specialitate. Se întâmplă invers. SRI interceptează convorbirile parlamentarilor și în felul acesta le controlează toate mișcările, iar DNA a trecut, ca autoritate peste parchetul General, deși nu este decât o direcție. Mai departe Traian Băsescu arată că președintele Iohannis este slab, permițând celor două instituții de forță să distrugă o instituție fundamentală a democrației, cum este parlamentul.
Totul a pornit de la o decizie a Curții Constituționale care răspunzând unei sesizări a constatat că ascultarea telefoanelor de către SRI și furnizarea datelor către un organ de cercetare penală este anticonstituțională. SRI nu este organ de cercetare penală. Până acum, se pare că a fost. Datorită acestei scăpări, SRI a continuat cu succes visul lui Ceaușescu de a asculta toată populația țării. Această instituție de forță, cum începe să fie numită, a jucat rolul gonacilor. Problema este selecția. Cine a făcut-o, în ce calitate? Întrebări care vor rămâne pentru totdeauna fără răspuns. Așa cum fără răspuns au rămas sute de întrebări care au săpat la fundamentul moral al acestui popor.
În numele luptei anti-corupție se fac multe abuzuri. :i multe jocuri politice. Politicienii profită de deschiderea instituțiilor de forță spre delațiuni și își elimină adversari prin denunțuri de cele mai multe ori anonime. Dar aceasta este altă problemă.
Interesantă este însă opinia președintelui CCR. Anchete și procese și condamnări s-au făcut și înainte de a apărea telefoanele, zice Augustin Zegrean. Dă exemplul Angliei, țară în care înregistrările telefonice nu sunt acceptate ca probe. Oamenii vorbesc vrute și nevrute, probele contează, este de părere președintele Curții Constituționale.
Scandalul, ca orice scandal, va fi depășit. Dar psihoza ascultării telefoanelor va rămâne. Soluția este așteptată din partea parlamentului. Până la urmă, fiecare putere în stat își recâștigă terenul pierdut. Derapajele nu pot fi contestate. Există o luptă surdă pentru supremație între puteri. În această perioadă, DNA a încălecat Parlamentul și nu-l lasă nici să răsufle. Nici guvernul nu se simte în apele lui. Însuși premierul a declarat recent că funcționarii nu semnează nimic de frica DNA. Presiunea publică este însă în direcția accentuării luptei anti-corupție. Cu alte cuvinte, DNA are de partea sa publicul larg și mare parte a presei.
Se pune întrebarea ce este mai rău: ascultarea telefoanelor sau corupția? Indiscutabil, corupția este răul cel mare și, în acest moment trebuie stopată cu orice preț. Chiar și cu prețul încălcării drepturilor omului. Chiar și fără dreptul la intimitate, față de perioada comunistă, omului îi rămân destule drepturi.
Cum se va termina? Depinde de poziția pe care o va adopta președintele Iohannis. Depinde de reacția Parlamentului. În rest, până la rezolvarea crizei, românii pot vorbi la telefon ce vor. Dar dacă este o capcană și convorbirile telefonice sunt, în continuare înregistrate?
