Image 1
Image 2
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Șoc după șoc, dar niciun electroșoc. O nouă garnitură de samsari imobiliari au luat contact cu betonul rece din beciul domnesc. De data aceasta personajul central este așa-zisul prinț Paul de România. Acum, prin adăugare, și-ar putea schimba numele princiar în Paul de România Furată. Atât de mari sunt sumele vehiculate, și atât de multe cazuri încât nu mai miră pe nimeni. A devenit ceva banal. Cum încă nu s-a dat nicio sentință, eforturile DNA par să fie degeaba.

Ceea ce merită într-adevăr reținut că vremea de glorie a samsarilor a coincis cu guvernarea partidului care își făcuse din “statul de de drept” o deviză pe care o flutura atât de tare încât briza se simțea până la Bruxelles. Miliardele de euro date de guvernul Boc pot fi considerate perlele mandatelor președintelui Traian Băsescu. Este vorba despre același președinte care se lăuda că el nu s-a lăsat manevrat de nimeni.

Realizările guvernelor Boc și profiturile celor care au fost despăgubți de ANRP pot fi puse în balanță. Avem astfel un răspuns la întrebarea de ce a acceptat atât de ușor PDL să se deființeze. Sau, să zicem, să-și schimbe numele. Punând față în față sumele plătite cu sumele încasate de România din fondurile europene s-ar putea să avem surpriza de a constata că ANRP a fost mai tare decât UE. A dat mai multe miliarde de euro decât a accesat România. Nu mai punem la socoteală împrumutul de peste 20 de miliarde de euro luat la începutul crizei. Față de toate acestea, tăierea salariilor este o  o mică găinărie.

O parte dintre parlamentarii care susțineau guvernul care a fost atât de darnic cu plata unor sume uriașe pentru retrocedări, se află și acum în băncile Parlamentului. Vor vota bugetul prezentat de guvernul Cioloș. Desigur, printre ei se află și parlamentari care stau cu un picior în parlament, iar cu altul în pușcărie. Elena Udrea este cea mai elegantă dintre ei. Pe când nu-i era teamă de WC-ul turcesc se zice că l-ar fi informat pe Traian Băsescu despre faptul că la ANRP se întâmplă ceva necurat. S-ar fi vorbit și la guvern despre sumele uriașe. Doar opinia publică nu a aflat nimic decât după consumarea faptelor. ~ntrebarea este dacă atunci când s-au dezbătut bugetele din anii respectivi, parlamentarii nu au  observat că foarte mulți bani se duc într-o gaură neagră?

Votarea bugetului de stat este unul dintre cele mai importante momente din activitatea Parlamentului. Când guvernul se bizuie pe o majoritate confortabilă este floare la ureche.  În cazul unui guvern minoritar, cum a fost Tăriceanu, se negocia cu fiecare partid în parte. PSD primea ceva în schimbul votului. De regulă bani pentru baronii locali. Actualul guvern este în aceeași situație. Stă la mâna PSD și, în parte, UDMR și UNPR. Nu mai mai contează ALDE și PMP, pentru că au prea puține voturi. Ar putea înclina balanța numai dacă raportul dintre PSD și PNL ar fi foarte strâns. PSD de data aceasta are pretenția de a se respecta măsurile luate de guvernul Ponta și, totodată, promisiunea de creștere a salariului minim. Sunt doleanțe de ordin electoral. Dar bani concreți oare cere? Nu ceva în genul sumelor pentru retrocedări, ceva mai modest.

    Am pornit de la retrocedări, arestări, guverne, partide și parlamentari, pentru a ajunge la buget. Este o ciorbă, dar așa arată România. Nimic nu este clar. Nici trecutul, nici prezentul, și cu atât mai puțin viitorul.

Ziua iluminării

Am citit recent un interesant articol al unui atent observator al vieții noastre politice, și nu numai.

Destin de scriitor: G.M. Zamfirescu

Când bat tunurile, mai în ton cu realitatea tehnologică a zilelor noastre, când sunt lansate dronele, muzele se ascund.
Ca şi cum nu ar fi fost mai mult decât suficient un singur război, în altă zonă a lumii, şi mai fierbinte, a izbucnit un nou război, cu totul altfel decât cel din Ucraina.