Asculta acest articolDupă un tur de forță împotriva PSD, având drept țintă guvernul în toate manifestările sale, fie bune fie rele, președintele revine la o poziție moderată. Nici nu mai este nevoie de o intervenție dinafară, partidele găsindu-și resurse interioare pentru instabilitate. În PSD grupul Ponta prinde consistență promițănd să devină o disidență, iar în ALDE ruptura dintre Tăriceanu și Daniel Constantin este iminentă. Din fiecare partid se poate rupe oricând suficient de mult pentru a pune sub semnul întrebării majoritatea din Parlament. Așadar, președintele își poate permite să reintre în limitele constituționale. Poate face serviciile de mediator între instituțiile statului, care este, de fapt, rolul său.
Pasul spre moderație este pe cale să devină o realitate în perioada imediat următoare. Semnalul poate fi dat prin acceptarea unui om propus de PSD în fruntea SIE. Un Vasile Dâncu ar fi fost o propunere rezonabilă. Un test atât pentru guvern cât și pentru președinte îl va reprezenta rezultatul evaluării de către ministrul Justiției a șefilor DNA și Parchetului General. Ministrul Tudorel Toader pare până în acest moment cel mai serios, cel mai bine pregătit profesional membru din cabinetul Grindeanu. Prin sobrietate și profesionalism poate deveni cel mai bun ministru pe care l-a avut Justiția postdecembristă. Până la urmă ar putea deveni incomod chiar pentru PSD, partidul care, fiind și cel mai mare, are cele mai multe probleme de ordin penal.
Pe măsură ce președintele dă dovadă de mai multă moderație, discursul liderilor PSD și ALDE se radicalizează atât în interior cât și în relațiile cu alte partide. Fiecare are un motiv personal. Fiecare dintre ei a intrat în conflict cu omul cel mai apropiat. Tăriceanu s-a găsit să-l lase fără sprijin politic pe cel cu care a desăvârșit construcția finală ALDE, prin fuziunea cu Partidul Conservator pe care-l conducea Daniel Constantin. La rândul său Liviu Dragnea, uitând că și-a construit campania electorală pe rezultatele guvernului Ponta, îl marginalizează exact pe cel cu rezultatele căruia se lăuda în campania electorală. Aceste acțiuni spun totul despre natura liderilor politici. Aceeași situație se regăsește și la PNL, cel mai recent fiind cazul lui Vasile Blaga, iar mai depărtișor, cazul lui Crin Antonescu. Nu are o mai bună situație nici Nicușor Dan, cel ce se va vedea fără USR după ce l-a construit.
Așadar, Klaus Iohannis își poate permite să fie mai puțin certăreț din moment ce alții se ceartă suficient de mult pentru a nu putea construi o majoritate de nezdruncinat. PSD și ALDE își taie singure craca de sub picioare. Este de remarcat tăcerea în care s-a învăluit UDMR, așteptând să vadă deznodământul. Susținerea parlamentară acordată alianței PSD-ALDE se poate retrage la cel mai mic semnal că s-ar putea realiza o altă formulă de guvernare în care UDMR să joace un rol mai important decât acum.
Traian Băsescu, devenit un critic sever a tuturor, mai cu seamă a sistemului de forță pe care l-a creat, se reține să avanseze opinii despre o viitoare majoritate parlamentară, alta decât cea actuală. Despre președinte vorbește numai cu Constituția în mână, având serioase rezerve față de respectarea ei de către succesorul său.
Odată cu retragerea sprijinului politic a vicepremierului Daniel Constantin se intră într-o nouă etapă politică. Se pierd pe drum o serie de miniștri. Fiecare om plecat din guvern se transformă într-un adversar, împreună cu grupul din jurul său. La câteva luni de la victoria din decembrie, frăția PSD-ALDE dă semne de oboseală, de nervozitate incontrolabilă. Dacă își vor face apariția și probleme de natură socială, dar mai ales de natură economică, guvernarea PSD-ALDE poate deveni o jucărie în mâna președintelui Iohannis.
