Asculta acest articolDacă nu ar avea vreo 10% din parlamentari, datorită discreţiei, UNPR ar putea trece drept un partid-fantomă. Nu se aude şi nu se vede, însă a reuşit să adune un milion de semnături pentru candidatura lui Victor Ponta la preşedinţie. UNPR este probabil singurul partid neimplicat în scandalurile de corupţie ce zguduie scena politică. Până acum s-a păstrat departe de toate scandalurile, dar şi de disputele politice. Gabriel Oprea a reuşit să imprime o disciplină militară ce pare atât de severă, încât împiedică lansarea unor lideri din rândul partidului.
Poate că este vorba despre o strategie, partidul propunându-şi să acţioneze ca un singur om. Iar acel om este liderul, adică Gabriel Oprea.
Supărat pentru că nu i s-a permis să-şi aleagă echipa după ce fusese numit ministru de interne, în 2009, Oprea a părăsit PSD. În scurt timp a fost urmat de un grup de parlamentari, suficienţi să ajute la formarea unei majorităţi în jurul PDL. Practic, guvernele Boc nu s-ar fi putut menţine la guvernare fără UNPR. După şase ani s-a ajuns în aceeaşi situaţie. PSD îşi pierde majoritatea dacă Gabriel Oprea face pasul spre Klaus Iohannis. Pe care, de altfel, vicepremierul Oprea spune că îl respectă enorm. În acelaşi timp, fostul general se autodefineşte ca un om de cuvânt. Deci nu-l abandonează pe Victor Ponta.
Este interesant tipul de discurs abordat de UNPR, la modul general, şi de Gabriel Oprea, în particular. De fiecare dată când trebuie să ia o decizie, invocă “interesul naţional”. Partidul şi-a făcut din “dragostea de ţară” şi din “patriotism” un stindard, dar fără să atingă gradul de fanatism al fostului PUNR. Parcă a scormonit în istorie şi a scos la iveală frânturi din discursul patriotic al ofiţerimii române de secol 19 şi prima jumătate a secolului 20. Nu este deloc rău, nici de prost gust, dar se pare că acest tip de discurs nu-i asigură partidului siguranţa că ar putea trece singur pragul electoral.
Obligat să intre în alianţă cu partide mai mari, UNPR a ales PSD. Adică a ales bine. Pentru alegerile din 2016 îşi propune să meargă pe liste separate. Cum se pregăteşte? Îşi propune să atingă un milion de membri de partid. De aici începe fantezia. Cel mai mare partid, PSD, are vreo jumătate de milion de membri. PNL şi PDL au împreună puţin peste 260.000 de membri. O parte dintre aceştia au trecut la PLR şi PMP, iar alţii s-au retras cu totul. UNPR este, în mod surprinzător, pe locul doi, cu aproximativ 300.000 de membri, aproape toţi înscrişi după 2011. Cum a fost posibil ca un partid mic să înregimenteze o armată atât de mare?
Poate că ar trebui să ne întoarcem puţin în timp. Când a fost numit ministru de interne, în 2009, Gabriel Oprea a ţinut să-l menţină în funcţia de şef al serviciului de informaţii interne pe Virgil Ardeleanu, zis şi “Vulpea”. Mircea Geoană şi Marian Vanghelie i l-au impus pe senatorul Cătălin Voicu, ulterior întemniţat, datorită legăturilor sale de tip mafiot. În semn de respect faţă de profesionalismul lui Virgil Ardeleanu, la rândul lui un personaj controversat, reajuns ministru la Interne, Gabriel Oprea a ales drept logo al fostului “Doi ş’un sfert” o vulpe argintie. Ar putea fi UNPR partidul vulpii argintii? Prea puţin contează, atâta vreme cât Gabriel Oprea păstrează UNPR într-o zonă a seriozităţii.
