Asculta acest articolPoate fi făcută o retrospectivă a anului 2017 ignorând scandalurile? Desigur. Dar numai în cazul partidelor aflate la guvernare. Chiar și pentru acestea, dacă sunt sincere, este greu să treacă cu vederea anumite evenimente. PSD a reușit performanța să extragă din programul de guvernare numai esențele frumos mirositoare. Dinspre partea în care sunt așezați liderii partidului totul se vede roz. Creșteri pe toate planurile. Rezultate bune în economie. Bazate pe un singur indicator: creșterea economică generală de 6-7 procente.
Oficial, ne merge bine. Realitatea nu este însă atât de roză. Există o latentă stare de nemulțumire generală. Ceva nu merge bine. Starea generală a națiunii este nesatisfăcătoare. Multă tensiune în societate. Multă neîncredere. Teamă de un viitor incert.
Optimismul PSD nu este molipsitor. Asigurările că 2018 va fi un an mai bun nu-și prea găsesc un ecou pozitiv în rândul populației. Cum să fie mai bine dacă prețurile cresc? Nu s-a luat nicio măsură pentru întoarcerea acasă a celor care și-au luat lumea-n cap. La ce să se întoarcă?
Tema cu impact electoral a întoarcerii acasă a celor plecați la muncă în străinătate a fost total abandonată. În urmă cu cinci- șase ani, mai precis la alegerile parlamentare din 2012 partidul lui Dan Diaconescu a câștigat voturi bune datorită promisiunii că va aduce românii acasă oferindu-le fiecăruia o sumă de câteva zeci de mii de euro. PDL a avut strânse legături cu diaspora. Traian Băsescu a beneficiat de voturile din străinătate. La fel și Klaus Iohannis. Dar o politică națională, un program coerent de reîntregire a forței de muncă nu s-a realizat.
PSD nu pare deloc interesat de problemă. Dimpotrivă. Întoarcerea în masă a celor din străinătate ar micșora bazinul său electoral. Cei care au o experiență europeană, trăind în țări mai dezvoltate, votează cu dreapta. Prin urmare un eventual program de repatriere ar fi în beneficiul partidelor de dreapta. Ca partid mai mare, i-ar reveni PNL-ului sarcina de a se preocupa de acest proiect cu impact național. Probabil în 2018, ca an premergător alegerilor prezidențiale, președintele Klaus Iohannis va aborda acest subiect.
Recent premierul Viktor Orban a declarat că Ungaria nu are nevoie de banii UE. Aceeași atitudine o are și Polonia. România se cramponează de banii UE. Aceste fonduri vin în țară, dar se reîntorc prin multinaționale de unde au venit. Dacă nu ar fi fost distruse marile firme cu capital autohton probabil că ar fi atras forța de muncă împrăștiată prin toată Europa. Este o direcție în care România refuză să meargă.
Desigur, într-un bilanț al partidelor aflate la guvernare nu-și găsesc locul astfel de aserțiuni. UE este un concept sacralizat. De multinaționale se vorbește numai de bine pentru că altfel cei ce au o altă opinie riscă să fie catalogați drept comuniști.
Situația actuală din România este atât de încurcată încât nimeni nu are chef de niciun bilanț, de nicio retrospectivă. Lucrurile curg de la sine. Puterea, înțelegând prin asta, guvernarea, își vede de treabă, ignorând o bună parte din realiatea palpabilă, în vreme ce opoziția vânează abaterea PSD-ALDE de la canoanele UE. Așadar, opoziția, în speță PNL și USR nu au absolut nicio preocupare privitoare la repatrierea românilor din străinătate. Cum, de unde să le crească bazinele electorale? Să ciupească din el electoratul captiv al PSD? Slabe șanse. Concluzia? Există o concluzie? Există un raport între partidele din România și românii din străinătate? S-ar părea că nu. România are ochi numai pentru banii UE.
