Partidele şi responsabilitatea faţă de ţară

Scris de Dumitru Păcuraru, 06 noiembrie 2021 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Ce s-ar întâmpla dacă am da dreptate fiecărui partid care afirmă că este singurul care îşi asumă responsabilitatea de a guverna? USR, după ce Dacian Cioloş a fost desemnat prim ministru cu formarea guvernului a făcut mare caz de faptul că este singurul partid care îşi asumă responsabilitatea guvernării.

PNL şi-a făcut din asumarea responsabilităţii scopul politic suprem pentru care există.

Florin Cîţu, ca şi Ludovic Orban, nu au contenit să se laude că PNL şi-a asumat guvernarea în momente grele în timp ce alte forţe politice au fugit de responsabilitate. Practic PNL acuza PSD că nu vrea să-şi asume guvernarea în condiţii de criză pandemică preferând să stea deoparte şi să critice guvernul. Desigur, PSD a reacţionat, afirmând că este gata oricând să-şi asume guvernarea, lăsând să se înţeleagă că preşedintele Iohannis refuză să recunoască rezultatele de la alegerile parlamentare pe care social democraţii le-au câştigat. În realitate nu le-au câştigat, ci doar s-au clasat pe primul loc.

Mai trebuie să amintim că UDMR îşi asumă de fiecare dată responsabilitatea guvernării intrând la guvernare alături de principalul partid de guvernare, fie că este PSD, fie că este PNL. Dacă le acordăm un credit în alb fiecărui partid ajungem la concluzia că toate partidele sunt responsabile, toate sunt conştiente de responsabilitatea ce le revine faţă de ţară, faţă de alegători. Până la urmă „interesul general” nu este o vorbă goală. Sau nu ar trebui să fie o vorbă goală. Am ajuns, acum, într-un moment în care partidele au pus armele în cui şi încearcă să ajungă la o înţelegere pentru a pune umărul la scoaterea ţării din seria de dificultăţi în care se află?

Diferenţele dintre stânga şi drapta, dintre PNL şi PSD, dintre USR şi PNL, nu sunt atât de mari cum lasă liderii acestor partide să se înţeleagă. Politicienii cred că dacă îşi ponegresc adversarii, imediat alegătorii îi preferă pe ei. Se înşeală. Pentru că cel înjurat îi întoarce înjurătura.
Formaţiunile politice sunt într-o continuă competiţie. Nu au pauze, aşa ca sportivii care participă la Olimpiade sau la campionatele mondiale. După fiecare rând de alegeri, se spune< campania electorală s-a terminat, începe campania electorală.

Preşedinţii pot avea doar două mandate. Klaus Iohannis se află la ultimul său mandat, dar de ce-şi mai face campanie?

Pentru că politica este o continuă competiţie, mergând până la absurd. Traian Băsescu a continuat să-şi facă campanie electorală şi după ce şi-a terminat mandatul prezidenţial. Pentru că politicianul este un zoon politikon, un animal politic.

Pornind de la ideea că omul politic este un animal politic, tragem concluzia că în aceste zile principalele animale politice se întâlnesc şi negociază pe marginea viitorului ţării.

După o primă întâlnire între conducerile PNL şi PSD ne-a fost dat să auzim de la Florin Cîţu că a fost o „discuţie bună”. La rândul său, Marcel Ciolacu, s-a arătat mulţumit de întâlnirea cu liderii PNL. Să auzi şi să nu crezi!
Oare chiar este posibil ca liderii politici să fi ajuns la concluzia că ţara nu se poate scoate din criză decât cu condiţia unirii forţelor principalelor partide?

Istoria ne arată că nicio alianţă politică nu poate dura. Acum, în aceste condiţii cu totul speciale, criză pandemică, criză energetică, practic lumea aflându-se într-un adevărat război mondial, nici nu trebuie să dureze la infinit o eventuală alianţă PNL-PSD, la care neapărat trebuie adăugat un al treilea pilon de putere, preşedintele Iohannis.

Abonează-te acum Online!