Asculta acest articolPână la urmă, indiferent de istoria pe care o au în spate, PNL și PSD își au sorgintea în evenimentele din decembrie 1989 și, în moduri mai mult sau mai puțin diferite, au însoțit istoria ultimilor 30 de ani.
Oricât ar încerca să-și etaleze diferențele, datorită activităților în comun, datorită membrilor care în esență nu sunt chiar atât de diferiți pe cât și-ar dori, PNL și PSD se înscriu în rândul partidelor deja tradiționale, cu apucături și metehne identice.
Aceste partide mai degrabă se străduiesc să pară diferite decât sunt cu adevărat diferite.
Pe urma lor, formațiunile desprinse din ele nu sunt funciarmente diferite. ALDE este un PNL mai mic și ceva mai conservator, în vreme ce Pro-România este un PSD mai puțin îndoctrinat, mai puțin prăfuit la suprafață. În esență și ALDE și Pro-România s-au născut din ambițiile foștilor lideri ai partidelor-mame și vor sfârși prin a reveni la sânul lor.
Sau invers, așa cum își doresc domnii Tăriceanu și Ponta.
PMP este o așchie ceva mai obraznică ruptă din fostul PDL, o rămășiță a regimului Băsescu, tributară aceleiași mentalități a ultimului deceniu al secolului trecut. Trăind din amintirea a ceea ce fost cândva Traian Băsescu, și PMP poate fi inclus în rândul partidelor tradiționale.
Singurele partide cu adevărat noi sunt USR și partidul lui Dacian Cioloș. Nu știu dacă li se potrivește întrutotul calificativul de partide moderne. :i asta pentru că au acceptat prea multă vreme patronajul spiritual al președintelui Iohannis. Și el un om al trecutului. Nu atât prin apartenența la Forumul German, formațiune la fel de tradițională ca PNL și PSD, cum de altfel este și UDMR.
S-a spus despre USR, și acum și despre PLUS-ul lui Cioloș, că nu ar avea ideologie. Într-adevăr nu pot fi încadrate doctrinar în curentele politice recunoscute ca atare.
Nu asta este principala cauză pentru care nu au un potențial electoral comparabil cu cel mai mare partid, cu PSD. Un partid cu o intenție de vot situată undeva între 10 și 15% nu este un partid mare.
Întrebarea pe care trebuie să o punem mai apăsat în cazul celor două partide este dacă sunt formațiuni reformiste. Modul în care se situează, de pildă, față de justiție nu le recomandă ca partide reformiste. Pur și simplu ele militează pentru păstrarea sistemului juridic în formula gândită de Traian Băsescu. Se cramponează de Laura Kovesi, se atașează și susțin amestecul serviciilor secrete în viața politică până la urmă.
Din punct de vedere economic nu au un proiect concret. Le lipsește atât ideologul, cât și gânditorul economic.
O altă lipsă gravă ține de absența personalităților pregnante. Par mai degrabă o masă inertă, din care ies în evidență mai mult #reziștii din piață, chipuri cunoscute, dar iluștri necunoscuți. Un fel de Vasile Roaită care-și consumă testosteronul sociopat pe stradă.
Intelectualii care pigmentează protestele mai salvează onoarea acestor partide pe care le-am dori mai moderne decât se doresc ele însele.
Lucrul demn de remarcat este că există. Este adevărat că în acest moment, în loc să ofere soluții, generează mai multe probleme.
Avem o scenă politică divizată, cu adversari care nu se diferențiază între ei, dar s-ar putea întâmpla să fie și mai rău. De exemplu să nu avem decât două partide, cele descrise aici ca tradiționale, în sensul peiorativ al cuvântului. Adică depășite, complăcându-se în acțiuni de suprafață, vânând doar voturile cetățenilor. Faptul că au fost într-o alianță de relativ succes, în formula USL, aduce un argument în plus că sunt în esență la fel.
Cum sunt USR și PLUS, descrise aici ca partide ale prezentului, implicit ale viitorului? Nu se lasă ușor deslușite. Dacian Cioloș este ușor bâlbâit, cu idei dezlânate, iar Dan Barna prea timid pentru un lider de anvergură. Când este în preajma lui Cioloș se uită la el ca la un șef, se lasă dominat de el, cu toate că el reprezintă adevăratul partid al primei modernități din secolul 21.
Față de USR, noul PLUS al lui Cioloș este același lucru ca Pro-România față de PSD. Adică vine din coasta lui.
Iată un element de anormalitate la partidele moderne. Fără fuziune vor rămâne doar simple promisiuni, încadrabile la “tinere speranțe”.
