Asculta acest articolPeriodic, născut ca din nimic, apare câte un partid care crește ca viteazul din poveste. Dacă luăm drept exemplu, partidul lui Dan Diaconescu, se poate spune că dispar așa cum apar. PP-DD (Partidul Popular Dan Diaconescu) a făcut senzație obținând 16,5% la alegerile parlamentare din 2012. La consiliile județene din același an partidul pornit dintr-un studio minuscul de televiziune obținuse 8,95%.
La București rezultatele au fost și mai mari, obținând 10,59%. Distanța față de PDL, la București, a fost mică, de vreo 6 procente. Partidul al cărui primar general devenise președintele României obținuse doar 16,59% din voturile bucureștenilor.
Cam la același număr de voturi se așteaptă și acum Traian Băsescu, candidatul pentru primăria generală a Bucureștiului.
La sfârșitul mandatului, în 2016, PP-DD nu mai era pe val și astfel din cei 68 de parlamentari, Dan Diaconescu a rămas singur, ca un general fără armată.
Următorul partid “pe val” a fost USR. Pornit de la Uniunea Salvați Bucureștiul, partidul fondat de Nicușor Dan a vizat un alt electorat. A obținut un scor mai mic decât PP-DD la parlamentare, dar se pare că nu se dă atât de ușor dat jos de pe val.
A găsit soluții, mai mult sau mai puțin improvizate. Alianța cu PLUS, jocul de-a parteneriatul cu PNL, dar și inițiativa civică ” Fără penali în funcții publice”, l-au menținut în atenția opiniei publice. Dar “Ciuma roșie”, a fost, totuși, cel mai reușit proiect al USR-PLUS. Condamnarea lui Liviu Dragnea le-a cam înmuiat protestele #reziștilor useriști.
Fără dușman nicio armată nu poate supraviețui. Cu ceva mai puțină determinare, ba chiar cu pudoare, Alianța USR-PLUS și-a întors armele spre cei ce păreau puternicii zilei: președintele Iohannis și PNL. Rezultatele au fost mai slabe. Deși s-a lansat sloganul “PNL=PSD”, nu se mai putea înlocui “PSD-ciuma roșie” cu “PNL- ciuma roșie”.
Întrebarea este dacă există acum, în miezul de foc a două campanii electorale, o formațiune politică “pe val”?
Liderii USR-PLUS știu că nu mai sunt “pe val”. Despre PNL Ludovic Orban spune că este cel mai puternic partid din România, partid care, în opinia premierului, se bucură de încrederea cetățenilor.
PSD și-a propus să se reconstruiască. USR zice că este partidul tinerei generații. PMP este prezentat de Traian Băsescu, parcă pentru a cerși voturi, ca un partid mic. Pro România este mai mult un refugiu pentru nemulțumiții din PSD decât un proiect pentru viitor. ALDE caută soluții pentru a trece pragul electoral. Egal cu sine, UDMR nici nu scade, nici nu crește.
Toată lumea vrea să facă valuri în politică, dar nicio formațiune nu reușește să urce pe val și să plutească fără să facă niciun efort.
A trecut moda sau vremea partidelor “pe val”? O scurtă privire asupra celor două modele ne arată că aceste formațiuni politice se nasc din inițiativa, din scânteia genială a unui singur individ. Dan Diaconescu a promis că va salva toți săracii României, iar pe Nicușor Dan l-a trăznit ideea că el poate salva Bucureștiul. Lupta pentru păstrarea neatinsă a patrimoniului, salvarea parcurilor, a spațiilor verzi, cuplate cu lupta împotriva samsarilor imobiliari, au sunat frumos. Lăsându-se cuceriți de promisiuni, bucureștenii i-au votat partidul.
Primul salvator, Dan Diaconescu a sfârșit în închisoare. Asupra lui Nicușor Dan planează acuzația de corupție, de trafic de influență în favoarea unui rechin imobiliar. Nicușor Dan este un salvator de alt calibru decât Dan Diaconescu. El nu a cucerit doar o bucată bună de electorat, ci și un partid. Cel mai puternic și cel mai de încredere partid, după cum îl prezintă liderul său, s-a lăsat cucerit de charisma lui Nicușor Dan.
PNL a acceptat un candidat USR pentru cea mai râvnită funcție din administrația locală. Acceptând un candidat comun PNL-USR-PLUS și dacă Nicușor Dan pierde primăria generală a Capitalei în fața candidatului PSD, pentru PNL va fi cea mai usturătoare înfrângere suferită de când se află “pe val”. Eventualul eșec va influența alegerile parlamentare, ba chiar va împinge PNL-ul “sub val”.
