Partide făcute la mânie

Scris de Dumitru Păcuraru, 23 mai 2022 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Ce mai face Ludovic Orban? Cariera politică a lui Ludovic Orban, în cadrul PNL, este strâns legată de pandemia de coronavirus. Desemnat premier după alegerile prezidenţiale din 2019, demis printr-o moţiune de cenzură, în februarie 2020, desemnat din nou cu formarea guvernului de preşedintele Klaus Iohannis, Ludovic Orban va conduce guvernul până în decembrie 2020.
Din 23 decembrie 2020, momentul în care Florin Cîţu este numit prim ministru, destinul său politic este strâns legat de cel pe care el însuşi l-a propus şef al guvernului din partea PNL.
După o lungă campanie electorală internă, terminată cu înfrângerea sa, Ludovic Orban nu se mai regăseşte în „noul PNL” şi îşi dă demisia, probabil cu speranţa că va fi urmat de un grup consistent de colegi.
Puţini politicieni renunţă la confortul şi siguranţa pe care le-o oferă un partid mare pentru o nouă formaţiune politică. Cu Orban se petrece exact acelaşi fenomen ca în cazurile altor lideri de partid care şi-au supraevaluat meritele personale.
Dar ceilalţi foşti preşedinţi de partide mari ce mai fac? Precedentul Tăriceanu, cu ALDE, experimentul nereuşit a lui Victor Ponta cu Pro România, eşecul lui Traian Băsescu în cazul PMP, precum şi alte cazuri, nu l-au convins pe Ludovic Orban să rămână în partidul pe care l-a condus. Şi-a făcut propria lui jucărie numită ameninţător „Forţa Dreptei”. Un nume pretenţios pentru ceea ce reprezintă acest partid. „Forţa Dreptei” nu poate avea decât soarta celorlate partide făcute la mânie.
Cum pot fi explicate gesturile unor politicieni cu mare experienţă ca Băsescu, Tăriceanu, Ponta, Orban, Liviu Dragnea care după ce şi-au pierdut poziţia dominantă într-un partid mare şi-au făcut nişte partide mici cu vădita intenţie de a dărâma fostele lor partide?
Se pare că oamenii politici nu învaţă niciodată suficient de mult pentru a demonstra că au fost cu adevărat bărbaţi de stat. Iată că, cel puţin până acum, Florin Cîţu nu anunţă că îşi va face un partid. În schimb Dacian Cioloş, după ce şi-a dat demisia de la conducerea USR, s-a grăbit să anunţe că îşi va înfiinţa un nou partid. De fapt, Cioloş îşi va culege oamenii din fostul PLUS şi va porni din nou la drum de la început, evident dorind să fie o alternativă la USR.
Spre deosebire de alţi lideri, Dacian Cioloş a plecat singur după ce a constatat că USR este un partid format din oameni indisciplinaţi care nu ascultă de lider. Cum se va impune Cătălin Drulă care şi-a anunţat candidatura la şefia USR interesează prea puţin.
Pe un partid care promitea să fie o alternativă de dreapta pentru ca apoi să se autodevore nu se prea poate paria. USR a avut o şansă, dar a ratat-o datorită greşelilor pe care le-a făcut în mod repetat. Continuând să meargă în aceeaşi direcţie va deveni un partid nefrecventabil, la fel ca AUR.
Pe lângă cele două partide parlamentare, USR şi AUR, care în cel mai fericit caz îşi vor împărţi vreo 10-15 % din voturi la alegerile din 2024, mai sunt vreo 4-5 partide legate de numele unor foşti lideri marcanţi ai unor partide importante precum PNL, PDL, PSD.
Ce rol joacă aceste partide în momentul de faţă? Unul marginal. Pentru că nu sunt în parlament. Lor trebuie să li se adauge şi PNŢCD. În jurul PN|CD s-a format CDR care a câştigat alegerile prezidenţiale şi parlamentare din 1996, care a condus România timp de patru ani şi a rămas în conştiinţa publicului ca un partid veritabil, dar fără noroc.
Dacă se va forma într-o formulă completă o alianţă a dreptei în vederea alegerilor din 2024 din această construcţie nu poate lipsi PN|CD, dar şi partidele făcute la mânie, ALDE, PMP, Forţa Dreptei. Poate şi alte partide mai mici despre care aflăm că există doar când încep campaniile electorale.
Ca reacţie la o alianţă de dreapta nu este exclus să se formeze şi o alianţă de stânga.

Abonează-te acum Online!