Asculta acest articolAudierile miniștrilor cabinetului Orban 2 care trebuie să cadă, prind o nuanță aparte pentru că sunt făcute în prezența camerelor de luat vederi.
Prin urmare, membrii comisiei nu se adresează candidatului audiat, ci publicului. Că parlamentarii sunt de la PSD sau de la PNL, de la USR sau Pro România, de la UDMR sau PMP, contează prea puțin. Toți le vorbesc telespectatorilor, viitorilor alegători.
Încă de la început s-a știut că va părea o mascaradă să mergi în fața parlamentului cu un guvern care vrei să cadă. Și trebuie să cadă pentru că cei ce îl propun vor să declanșeze alegeri anticipate. Cei ce au făcut Constituția în primii ani de după căderea regimului comunist au avut grijă să protejeze parlamentarii în fața posibilelor abuzuri ale președintelui țării care ar fi dorit să dizolve parlamentul pentru a declanșa alegeri anticipate.
Așa se face că la venirea minerilor în București a căzut guvernul, nu parlamentul. Părinții Constituției din 1991 cu gândul la Nicolae Ceaușescu s-au temut și de Ion Iliescu. Intrată în vigoare după referendumul din decembrie 1991, nici modificările din 2003 nu i-au sporit puterile președintelui. Să ne imaginăm de câte ori ar fi dizolvat Traian Băsescu parlamentul. Cu siguranță după ce s-a certat cu Tăriceanu, iar acesta a refuzat să declanșeze alegeri anticipate.
Ne aflăm în aceeași situație ca în timpul guvernului Tăriceanu, numai că de data aceasta și președintele și primul ministru vor alegeri anticipate. Desigur, anticipatele sunt dorite și de partidul aflat la guvernare. Din această cauză asistăm la un circ datorat faptului că un guvern merge în fața parlamentului și cere să nu fie votat.
Circul este doar aparent, în realitate fiind vorba despre o chestiune extrem de importantă. Se propune nici mai mult, nici mai puțin o resetare a statului. O trecere de la un tip de stat de sorginte socialistă la un stat de tip liberal. Că se va reuși metamorfozarea peste noapte este altă chestiune. Cred că PNL nu are destulă voință politică pentru a duce România în rândul țărilor fruntașe din UE. Ca să luăm doar două partide, se poate admite că există diferențe fundamentale între programul PNL și programul PSD, însă nu și între parlamentarii PNL și parlamentarii PSD. Sunt, în general, din același aluat, au aceleași mentalități, sunt mai mult atenți la propriile lor interese decât la interesele generale ale țării.
Un exemplu extrem de situare de partea unor politici de dreapta și a uneia de stânga, este ordonanța pe Sănătate. PSD, ca partid socialist, exagerează spunând că este vorba despre privatizarea Sănătății. PNL, ca partid de dreapta, nu are suficientă forță de convingere să demonstreze că nu este vorba despre nicio privatizare, ci doar despre aducerea pe același palier a instituțiilor private cu cele de stat.
Acest exemplu denotă faptul că parlamentarii PNL, liberalii din teritoriu, nu sunt suficient de pregătiți pentru o luptă electorală având în centru apărarea și promovarea unor principii liberale, de dreapta.
Discursurile de dreapta nu aduc voturi. Chiar și Adrian Năstase în timpul campaniei prezidențiale din 2004 afirma într-o discuție privată că dacă ar spune ce vrea să facă nu l-ar vota nici măcar cei mai înfocați pesediști. Adrian Năstase, și ca prim ministru a adoptat câteva măsuri de dreapta. Președintele Băsescu și-a dovedit orientarea de dreapta tăind salariile bugetarilor. Și-a asumat un risc, iar PDL a plătit. PSD s-a relansat ca mare partid datorită acelei măsuri.
În eventualitatea că va reuși să declanșeze alegerile anticipate și va ajunge la guvernare, cu o majoritate confortabilă în parlament, să vedem ce riscuri își va asuma PNL.
Aceasta este chestiunea foarte serioasă care se află în spatele aparentului circ din parlament.
