19.02.2019 00.00 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Dan Burulea, Adelin Ghiarfaş, Ovidiu Mureşan. Titlul emisiunii: Scandalul preşedinte – guvern continuă.(reluare) 01.40 Info Studio cu Ioan Aniţaş, invitat: Vasile Fernea. Titlul emisiunii: Acoperiţii versus descoperiţii din administraţia publică. 02.40 Cultură 03.45 În Slujba Comunităţi cu Mihai Sălceanu, invitat: Popa Ovidiu Adrian. Titlul emisiuni: Popa Ovidiu Adrian – raport la 1.640 zile. 05.00 Iată omul cu Gabriel Ghişan, invitat: Giura Ioan. 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 08.00 Audienţe în direct, cu Mihai Sălceanu, invitat: Ioan Drăgan. Titlul emisiunii: Cu ce probleme se confruntăprofesorii din judeţul Satu Mare. (reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 09.30 Sănătate, cu Mihaela Ghiţă, invitat: Marcel Nichita. Titlul emisiunii: Semnele îmbătrânirii pielii. 10.30 Religie, cu Laczko Eva, invitat: Pallai Bela. Titlul emisiunii: Viaţa Greco-catolică. 11.15 Teleshopping 11.30 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Dan Burulea, Adelin Ghiarfaş, Ovidiu Mureşan. Titlul emisiunii: Scandalul preşedinte – guvern continuă.(reluare) 13.00 Ştiri 13.30 Iată omul cu Gabriel Ghişan, invitat: Giura Ioan. 14.30 Teleshopping 14.45 Info Studio cu Ioan Aniţaş, invitat: Vasile Fernea. Titlul emisiunii: Acoperiţii versus descoperiţii din administraţia publică. 15.40 Zone Folclorice 16.40 În Slujba Comunităţi cu Mihai Sălceanu, invitat: Popa Ovidiu Adrian. Titlul emisiuni: Popa Ovidiu Adrian – raport la 1.640 zile. 17.40 Panoramic sportiv, cu Ionu Blăjan, invitat: Gheorghe Popdan. Titlul emisiunii: Sportul şcolar eminescian în 2018 şi 2019. 18.30 Audienţe în direct. 19.30 Ştiri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar în direct 21.30 Ştiri 22.00 Audienţe în direct. 23.00 Cultură

Otilia Marchiş din Homorod l-a lansat pe Brâncuşi în lumea bună a artelor la Paris

Scris de Vasile Andreica, 21 mai 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »
Otilia în spatele lui Brâncuşi la o agapă

Otilia în spatele lui Brâncuşi la o agapă

Născută la Homorod, în judeţul Satu Mare, în familia unui protopop greco-catolic, Otilia Marchiş avea să devină una din marile femei ale boemei pariziene la începutul secolului XX, jucând un rol important în viaţa şi cariera unor mari figuri ale culturii europene: sculptorii Constantin Brâncuşi şi Auguste Rodin, scriitorii Anatole France şi Ady Endre.

Otilia este prima femeie din România care efectuează, la sfârşitul secolului al XIX-lea, o temerară călătorie în jurul lumii. Impresiile ei vor fi consemnate într-un interesant jurnal şi în numeroasele note de călătorie, publicate în reviste din ţară şi din străinătate.

Tatăl Otiliei publica în revista care l-a debutat pe Eminescu

Fiică a protopopului greco-catolic George Marchişiu, educată într-un mediu familial impregnat de spiritul paşoptist-militant al tatălui, scriitoarea, încurajată de ideile emancipatoare ale tatălui şi măritată la 17 ani cu Cornel Cosmuţă (viitorul director al Poştei din Sarajevo), dintr-un sentiment de compasiune, Otilia Marchiş retrăieşte până într-un punct destinul unor românce cu simţul aventurii şi al extravaganţei. George Marchişiu merită un loc al său în istoria literaturii române nu numai prin poeziile sale, publicate în revista “Familia” a lui Iosif Vulcan în anul 1866 – anul debutului lui Mihai Eminescu în aceeaşi revistă, cu poezia “De-aş avea..”, dar şi prin textele sale cu caracter militantist, pentru emanciparea femeilor, de la sfârşitul secolului al 19-lea.

Chiar dacă a trăit până la sfârşitul vieţii departe de locurile natale, Otilia nu şi-a renegat niciodată originile româneşti. Argumentul acestei afirmaţii ni-l oferă chiar un pasaj autobiografic, publicat de Robotos Imre în volumul “Itoka-Ady Párizsban” (Itóka-Ady la Paris). Cităm în acest sens: ”Eu, doamna Bölöni, născută Otilia Marchişiu, am văzut lumina zilei în 8 octombrie 1873, la Homorod, judeţul Satu-Mare. Sunt de origine română. Tatăl meu a fost protopop greco-catolic, iar mama, Iulia Vultur, se trăgea dintr-o familie bogată, cu neamuri alese în România.”

Fiul Otiliei, model pentru Brâncuşi

Din prima căsătorie Otilia a avut un copil, Cornel Cosmuţă, viitorul model pentru renumitul “Prometeu” al lui Constantin Brâncuşi, viitor medic rezident la o clinică din Budapesta, unde va fi tratat poetul Ady Endre. În anii ’70 doctorul Cornel Cosmuţă trăia la Craiova, acolo unde îl vizitează şi îi ia un interviu Robotos Imre, în 1977.

După o scurtă rezidenţă artistică la München, în atelierul pictorului Lehnbach, Otilia Kozmutza se stabileşte la Paris, unde va trăi mare parte a vieţii sale. Jurnalul ei parizian, cronicile ei artistice, corespondenţa impresionantă cu elita culturii franceze (Rodin, Brâncuşi, Anatole France, Emile Zola şi fiica acestuia, soţia lui Gauguin etc.) recompun o imagine profundă şi autentică a unui savoir vivre parizian.

Secretară literară (şi, probabil, iubita) lui Anatole France, prietenă bună a familiei lui Auguste Rodin, Otilia este cea care îl descoperă pe tânărul Brâncuşi la Paris şi îl introduce în cercurile exclusiviste ale artei europene.

Itoka porneşte în jurul lumii

Cunoscută celor care i-au citit confesiunile mai degrabă ca Itóka (un nume de alint ironic-afectuos, cu care o botezase poetul Ady Endre, în momentele fericite ale existenţei lor comune la Paris, în anul 1904), sau “Baba-Dracului“ (apelativul moştenit de la Brâncuşi, despre care ştim din bogatul epistolar al celor doi că era fascinat de Otilia), a rămas într-un trist anonimat în cultura ţării ei natale, în România, nedescoperită nici în cea a patriei adoptive, Ungaria, de cercetarea contemporană. După o scurtă rezidenţă la Műnchen, unde studiază pictura cu Franz Lenbach, memorialista se va angaja într-o temerară călătorie în jurul lumii. Românca se îmbarcă la 7 martie 1901 la Trieste şi ajunge în Port-Said, Bombay, Colombo, Calcutta, Singapore, Hong-Kong, Shanghai, Yokohama, Tokio.

Otilia şi al doilea soţ, Bölöni Gyorgy

Otilia şi al doilea soţ, Bölöni Gyorgy

Spiritul ei liber îşi caută altă patrie, pe care o va găsi la Paris, unde se va stabili în 1904. Aici îl cunoaşte pe jurnalistul şi prozatorul Bölöni György (1882-1959), devenit ulterior cel mai autorizat biograf al poetului Ady Endre, căruia îi va dedica volumul monografic Az igazi Ady (“Adevăratul Ady”), publicat în 1934. Destinul celor doi va deveni unul comun, iubirea pentru jurnalistul mai tânăr decât ea fiind o altă formă a libertăţii individuale.

Creaţia Otiliei Cosmuţă, rodită în fertilul sol parizian, este risipită în manifestări variate ale pactului autobiografic, scrisori (conservate cu rigurozitate de cei doi soţi, azi documente de nesperată valoare pentru recompunerea unui modus vivendi unic frumoasei epoci pariziene), cantităţi generoase de jurnal intim, note de călătorie, jurnale de creaţie, decupaje din propriile publicaţii în publicaţiile vremii, caiete de lucru.

Prietenia cu Rodin

Fără a intra în detalii, putem afirma, pe baza mărturiilor lecturate, că destinul artistic al lui Brâncuşi se datorează străduinţei Otiliei Kozmutza şi nu în ultimul rând soţului acesteia, Bölöni.

Respirând aerul marilor artişti francezi ai vremii, şi dobândind privilegiatul statut de confident al unora dintre aceştia, ea îşi transformă un apartament cochet şi intim din Place Dauphin într-un tărâm al creaţiei, un sanctuar al bunului gust, spaţiu al întâlnirii artelor şi artiştilor. Susţinută de Bölöni György, aceasta îşi câştigă existenţa din scris, transformând plăcerea în sursă de venit.

Relaţia cu marele sculptor Auguste Rodin constituie un capitol aparte în biografia Otiliei Marchiş- Bölöni şi a soţului acesteia. Familia Bölöni va fi un oaspete drag în atelierul şi locuinţa sculptorului din Meudon. Otilia îi dedică o serie de reportaje, care vor face senzaţie în presa vremii, Rodin fiind în momentul acela deja un artist consacrat, de talie mondială. Este memorabil faptul că Otilia Cosmuţă scrie primul articol în limba română de critică de artă dedicat sculptorului francez.

Lansarea lui Brâncuşi

Remarcabilă este funcţia tinerei jurnaliste şi memorialiste de mijlocitoare a culturii europene. Pagini competente descriu expoziţiile pariziene din 1907 şi 1908, picturile lui Gauguin, Manet, Van Gogh sau Cezanne, Matisse, Bonnard, Braque, Marquet şi efectul lor asupra gustului pretenţios francez, dar aduc în atenţia cititorilor şi numele unui artist român sărac, plecat în lume să-şi încerce norocul şi care va devein cel mai mare sculptor al secolului: Constantin Brâncuşi.

Epistolarul impresionant al celor doi buni prieteni, Otilia Cosmuţă şi Brâncuşi, se află risipit în muzeele din Budapesta, la Centrul Pompidou şi Muzeul Rodin din Paris. De asemenea, jurnalul autoarei consemnează momente inedite din biografia brâncuşiană, traseul sinuos al creatorului, primii ani la Paris, efortul de a se impune în lumea destul de rigidă a artei, în pofida nonconformismului aparent al boemei franceze. Otilia este cea care îi face cunoştinţă tânărului sculptor cu domnişoara Margareta Pogany, devenită ulterior modelul celor mai cunoscute şi admirate portrete în marmură brâncuşiene. Pagini inedite de jurnal imortalizează momentul nefericitei întâlniri dintre cei doi titani ai sculpturii moderne, Rodin şi Brâncuşi. Cercetările privind corespondenţa autoarei au dezvăluit existenţa unui număr important de scrisori în Arhiva Barbu Brezianu, lăsată moştenire Institutului de Artă al Academiei Române. Aceeaşi arhivă păstrează şi scrisorile lui Brâncuşi către fiul Otiliei.

Secretara lui Anatole France

Anatole France

Anatole France

Studiul impresionantei biografii a Otiliei Marchiş trebuie abordat prin “momentele” tinerei scriitoare, în compania unor celebrităţi din domeniul literaturii sau artei mondiale. Staţii ale biografiei sale sunt prietenia cu poetul Ady Endre, despre care în 1922 va publica o suită de articole în “Bėcsi Magyar Ujság,” intitulate “Ady Párizsban” (Ady la Paris).Apoi, un alt moment de graţie este acela al întâlnirii cu prozatorul, poetul şi criticul literar francez, Anatole France, laureat al Premiului Nobel în 1921. Pretextul întâlnirii celor doi este un interviu, însă scriitorul este sedus de farmecul Otiliei, de inteligenţa sa sclipitoare şi între cei doi se va lega o prietenie durabilă, sincopată doar de orgoliul prozatorului, în momentul în care Otilia Marchiş refuză să mai fie secretara sa. Cei doi fac plimbări dese pe malurile Senei sau în Grădina Luxembourg, prin Cartierul Latin sau prin magnificele străduţe înguste din Montmartre. Punctul culminant al acestei relaţii îl constituie o călătorie comună în Italia, ce va deveni pretextul unui admirabil memorial de călătorie, publicat în 1924, la Budapesta, sub titlul “Plimbările lui Anatole France”, iar în 1929, în limba franceză: “Promenades d’Anatole France.”

“Cartea suferinţelor”, mărturii despre tortura horthystă

Sfârşitul Primului Război Mondial îi surprinde pe soţii Bölöni în Ungaria, ţară măcinată de revoluţii proletare, urmate de instaurarea Republicii Sovietelor Ungare, învinsă la rândul ei de puterile Antantei în 1919, urmată de instaurarea regimului fascist al lui Miklos Horthy. Arestată, asemenea multor intelectuali pacifişti, în urma unui denunţ anonim, autoarea va fi închisă timp de şase săptămâni şi eliberată din lipsă de probe.

Experienţa terifiantă a beciurilor, a carcerelor, a torturilor trupeşti şi sufleteşti, va fi turnată într-un roman cutremurător, “Cartea suferinţelor”, scrisă în 1920 şi publicată un an mai târziu. Apărută în limba franceză sub titlul “Sur la chemin des douleurs”, în 1924, cartea este prefaţată de Henri Barbusse. Succesul ei se datorează sincerităţii dezarmante a naratoarei, directeţii stilului, notării nemijlocite a sentimentului, într-un proces de aspră judecată a omenirii barbarizate de război. În ţara ei natală, în România, cartea a rămas relativ anonimă, deşi a fost reeditată în 2010 de Editura Dacia XXI.

Otilia la amurgul vieţii

Otilia la amurgul vieţii

Scrierile Otiliei Marchişiu au un implicit caracter politic, în măsura în care consemnează evenimente politice, sunt martor tăcut şi consecvent al celor Două Războaie Mondiale, al unei revoluţii din Ungaria şi apoi al instaurării comunismului. Din perspectivă istorică, jurnalul este unul al decepţiei artistului în faţa ipocriziei şi a dualităţii intelectualilor în situaţii-limită, şi al angajării proprii, prin consecinţă, de partea ideologiei comuniste şi a denunţării escaladării fascismului, a extremismului de orice fel. Literatura Otiliei Marchişiu-Bölöni scrisă, în cea mai mare parte a ei, departe de patria autoarei permite, de asemenea încadrarea acesteia într-o paradigmă a exilului. Prevalează procesul naşterii unei identităţi culturale a scriitorului într-un exil asumat, motivat de dorinţa de emancipare a femeii la sfârşitul secolului al XIX-lea.

În 1945 familia Bölöni se întoarce la Budapesta. Bölöni este numit ambasador al Ungariei în Olanda. Din august 1948 şi până în septembrie 1950, Otilia trăieşte la Haga şi scrie în jurnal până în ultima clipă. O hemoragie cerebrală pune capăt vieţii sale, la 26 august 1951, într-o staţiune de lângă lacul Balaton.

Abonează-te acum Online!
Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.