Asculta acest articolPare un nonsens să critici ceva, iar pe urmă să-ți pui semnătura că ești de acord. Cam în această situație s-au aflat președintele și Legea Bugetului.
După ce l-a criticat de câte ori a avut ocazia, Klaus Iohannis s-a referit la proiectul de buget în termenii cei mai duri. Ajuns pe masa lui, după ce a trecut fără probleme și foarte rapid prin sita majorității parlamentare, bugetul, în forma avansată, a fost aprobat de președinte. Odată promulgată, legea intră în vigoare.
Ce nu-i plăcea, de fapt, președintelui? Și-a prezentat opiniile, mai precis i-au fost prezentate opiniile, de către unul dintre consilieri. La persoana a treia: “domnul președinte nu este de acord…, domnului președinte nu-i place… domnul președinte atrage atenția…” Sunt expresii în spatele cărora nu se află nicio idee personală, profundă, în jurul căreia să se poată coagula o altă gândire economico-socială.
Aceasta este drama opoziției, în rândul căreia trebuie să-l integrăm și pe domnul președinte. Opoziția nu naște idei. Nu este capabilă să avanseze un program alternativ. Am auzit de la un lider politic serios o motivație aiuritoare: PNL nu prezintă un program alternativ, nu propune altfel de soluții pentru că se teme că o să-i fure PSD ideile.
Așadar, opoziția are idei, dar le ține ascunse ca să nu i le fure PSD. Fără comentarii. Judecând în același mod înseamnă că și președintele are idee despre cum ar trebui făcute lucrurile, dar nu le spune ca să nu le transpună în practică adversarii, adică cei de la PSD. Mergând pe același fir de gândire întoarsă pe dos, înseamnă că și celelalte partide, respectiv PMP și USR, au programe alternative, dar nu le fac publice pentru că există riscul să le fie furate de același lup rău care este PSD.
În această situație un singur lucru nu poate fi furat: statul de drept și lupta anti-corupție. De aceste idei PSD fuge ca dracul de tămâie. Și atunci opoziția atacă și atacă din toate pozițiile reduta coruptă a PSD cu speranța că până la urmă va cădea. Și atunci brusc vor ieși la iveală și ideile pe care le-au ținut ascunse.
Dacă PNL ar încerca să propună spre dezbatere publică problema clasei de mijloc pe cale de dispariție înainte de a se fi consolidat, PSD se va grăbi să o pună în practică? Dacă PNL va propune o variantă a legii salarizării și a pensiilor o va aplica imediat guvernul PSD? Dacă PNL și-ar fi exprimat opinia că nu este momentul să se aloce 2% din PIB pentru apărare și ar fi de ajuns și un 1% sau 1,5%, așa cum procedează alte țări din UE, ce s-ar fi întâmplat? S-ar fi supărat președintele Klaus Iohannis, care pe de o parte critică guvernul PSD-ALDE că riscă să depășească ținta de deficit de 3%, pe de altă parte a militat pentru alocarea a 2% din PIB pentru a le face pe plac americanilor care ne dau arme.
Sunt foarte multe lucruri pe dos. Datorită lipsei de consistență a opoziției PSD și ALDE își permit să facă orice consideră că le consolidează bazinul electoral. Trebuie spus că deja cele două partide se hrănesc din același bazin electoral. ALDE a alunecat total spre stânga. Singurul fir de iarbă de care se agață pentru a se ridica pe malul drept al politicii este cel referitor la drepturile și libertățile omului. Călin Popescu Tăriceanu s-a erijat în teoreticianul și apărătorul drepturilor omului. Aici opoziția l-a prins, acuzându-l că, de fapt, își apără propria piele. Dar, în subsidiar, îi apără pe toți corupții, inclusiv pe cei din sânul dreptei dezbinate. Ce s-ar întâmpla dacă PNL s-ar trezi că este de datoria unui partid de dreapta să apere drepturile și libertățile omului?
