Asculta acest articolCeea ce se întâmplă acum în România întrece orice imaginație. Milioanele de euro ies la suprafață ca panglicile din pălăria unui magician. Teancurile se îngroașă cu fiecare dosar. Sumele avansate sunt aiuritoare. Pe întreg cuprinsul țării apar insule de corupție. S-a furat în draci. De la cei care erau plătiți să controleze până la ultimul edil sau funcționăraș. Apar firme care au învârtit banii cu furca. Evaziunea, ridicată la rang de politică de stat, a depășit toate previziunile. Cel puțin așa reiese din datele furnizate oficial de DNA sau transmise pe surse.
Se vorbește de eșecul unui sistem. Dacă așa arată România admisă în NATO și UE, situația este mai mult decât gravă. Corupția a cuprins mediul de afaceri, administrațiile locale, dar și partidele politice. S-au pretins șpăgi în numele partidelor, al candidaților prezidențiali, de milioane și milioane de euro. Practic nimeni nu este dincolo de orice suspiciune.
Există însă personaje despre care nimeni nu admite că nu sunt corupte. Un personaj emblematic pentru omul politic de tip nou este Marian Vanghelie. Îl amintim pe el pentru că este ultimul arestat preventiv. Incult, agresiv, fără educație, Marian Vanghelie a câștigat de patru ori funcția de primar al unui sector din București. PSD nu l-a acceptat întotdeauna. Adrian Năstase l-a dat afară din partid, dar l-a reprimit după ce a câștigat Primăria sectorului 5 ca independent. De aici se naște altă întrebare legată de alegători.
Ce fel de alegători se bucură de dreptul democratic de a alege? Nu este vorba doar de locuitorii din Ferentari. De-a lungul țării, în parlament, în instituțiile publice ocupă funcții de cea mai mare răspundere oameni de țeapa lui Vanghelie. Nu toți sunt inculți, dar toți și-au făcut din luarea de comisioane un mod de viață. Marian Vanghelie pretindea 20% din fiecare contract. A depășit standardul șpăgii unanim acceptate de 10%. Să fie singurul, sau deja sistemul permitea o majorare a comisionului?
Tabloul corupției schițat de DNA arată ce țară s-a construit în ultimul sfert de veac. Dosarele care îngrozesc nu doar o țară, ci lumea întreagă, sunt relativ recente. Practic oamenii descoperă România lui Traian Băsescu. Și nu încetează să se minuneze de ce s-a putut întâmpla, cu atât mai mult cu cât fostul președinte trecea drept omul ce lupta împotriva corupției.
Făcându-și din independența Justiției un stindard, se descoperă acum că de fapt el era un adevărat scut pentru o serie de infractori. Se va termina bătălia aceasta cruntă odată cu atingerea ultimei ținte? Știe toată lumea că ultima țintă este Traian Băsescu.
Dacă se poate admite că odată cu fuga lui Ceaușescu a căzut regimul comunist, de data aceasta problema lui Traian Băsescu este mai complexă. Cu sau fără el, sistemul bazat pe corupție și delapidare nu poate fi înlocuit peste noapte. Mare parte dintre cei ce controlează au fost și sunt la rândul lor incluși în sistem. Într-un final se va reașeza liniștea. Locul lăsat liber de corupții aruncați după gratii va fi luat de alții, la fel de corupți.
Dacă în cei 44 de ani comunismul a eșuat în încercarea de a făuri omul de tip nou, iată că democrației i-a reușit în 25 de ani făurirea politicianului de tip nou.
