Asculta acest articolPeste mai puțin de o lună va demara în mod oficial campania electorală și încă nu avem în față niciun program. Partidele au învățat de-a lungul timpului că metodele cele mai simple și necostisitoare este promisiunea fără acoperire și recursul la demagogie. Pentru a face promisiuni nu au nevoie decât de un obraz gros și de o limbă ascuțită. De data aceasta populația nu are parte nici măcar de promisiuni.
Dezbaterile nesfârșite pe plagiate, disputele dintre o mână de politicieni și procurorul șef al DNA ocupă scena politică până la refuz cu subiecte paralele cu preocupările populației de rând.
Toate acestea nu s-ar întâmpla dacă partidele ar avea lideri politici adevărați, capabili să-și prezinte viziunile despre viitor.
Liviu Dragnea, Alina Gorghiu, președinții principalelor forțe politice, sunt personaje de mâna a doua. Călin Popescu Tăriceanu și Traian Băsescu conduc câte o fracțiune rebelă ruptă din PNL și PDL.
Condus de un tânăr fără talent oratoric, USR nu are un program propriu-zis, fiind doar emanația unei stâri de spirit încă în stadiu incipient. PRU este o făcătură de laborator a unui grup din PSD. UDMR a rămas o formațiune egală cu sine, care nu mai aduce nimic nou. Mai sunt o serie de partidulețe fără personalitate, formate ca urmare a unor dizidențe din PC, PNL, PP-DD, PSD. În România nu au prins nici partidele ecologice, iar cele naționaliste au dispărut după alegerile din 2004.
Oferta politică redusă determină concentrarea atenției spre premierul Dacian Cioloș. Nu de dragul acestui băiat cu mult bun simț întregul PNL se agață de el, ci din lipsa unor personalități în interiorul partidului. De figura lui se agață și USR, partid nou, dar tot fără personalități.
Pe partea stângă, oferta este la fel de redusă ca program, dar aici se regăsesc trei personaje cu pretenții, Victor Ponta, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu. Toți trei, spune Sebastian Ghiță, noua trompetă a Dâmboviței, sunt vizați de DNA ca să fie scoși din viața politică înainte de campanie. Mai este inclus în acest plan conspirativ Traian Băsescu și Vasile Blaga.
Cu sau fără aceste figuri politice, unele expirate, altele incompetente, oferta partidelor este la fel de mică, de neserioasă. Cauzele trebuie căutate în modul în care partidele sunt deschise pentru membri de valoare. În ultima vreme formațiunile politice au fost confiscate de grupuri restrânse și s-au închis ca niște cazemate. Lipsa prelungită a intelectualilor din rândul lor se face deja simțită în actul de guvernare, în conducerea primăriilor, consiliilor județene, instituțiilor statului. Singurul criteriu de promovare este loialitatea față de șef și partid. O astfel de situație nu poate conduce decât la o criză a clasei politice.
De fapt ceea ce numim noi “clasă politică“ nu este altceva decât o clică, o adunătură de indivizi care au găsit în politică un loc de manevră, o oportunitate de a face învârteli. Clasa politică are în primul rând o anumită cultură, un grad de inteligență peste medie, o conștiință civică superioară, o predispoziție spre sacrificiu pentru binele obștesc. Iluștrii reprezentanți ai clasei politice actuale nu sunt în stare să renunțe nici măcar la o prăjitură în numele celor mulți și neajutorați. Este de ajuns să-i vezi cum se îmbracă, unde își petrec concediile, în ce mașini circulă.
Ultima lor preocupare este exact ce se cere unor politicieni: idei despre ce este de făcut. În acest moment, cu toată rezerva față de activitatea guvernului pe care îl conduce, singurul personaj care îndeplinește cât de cât condițiile unui om politic adevărat este Dacian Cioloș. Rezerve avem însă față de partidul care se agață de el. PNL, umăr la umăr cu PSD, nu se ridică la nivelul așteptărilor populare. Ofertele lor sunt formale. Nu pun suflet în nimic.
