Asculta acest articol
Datorită evoluţiei rapide şi impetuoase a tehnologiei, multe meserii devin desuete şi ajung să nu mai fie practicate, pentru că nu mai au căutare.
Pentru a ilustra afirmaţia de mai sus, în cele ce urmează vom trece în revistă liste cu câteva meserii clasificate după criteriul vechimii: arhaice, moderne, contemporane.
Apoi, vom încerca să anticipăm evoluţia viitoare, cu ajutorul unui studiu al Universităţii Oxford care ne anunţă că în următorii 25 de ani, 47% dintre ocupaţiile actuale vor dispărea.
Meserii arhaice dispărute
Există o categorie de ocupaţii atât de vechi încât putem afla de existenţa lor doar din cărţi. Sunt mii de astfel de meserii dispărute, care au devenit demult istorie.
Ca să intrăm mai concret în subiect, redăm aici o listă cu o parte dintre meseriile vechi dispărute: plutaş; lampagiu; liftier; ceas deşteptător uman; aprinzător de felinare; ascultător de avioane inamice; flaşnetar; operator telegraf, sacagiu; lăptar, ţapinar, bragagiu, lustragiu; geamgiu, cărăuşii de bagaje şi hamalii, pălărierii, blănarii. Să descriem câteva dintre acestea.
Plutaş. Între secolele XIX-XX, cea mai uşoară metodă de a transporta buşteni era să le dai drumul în apele curgătoare. Unii plutaşi trebuiau să pornească înaintea buştenilor pentru a elimina obstacolele din cale, iar alţii rămâneau în urma lor pentru a salva buştenii blocaţi. Din cauza numeroaselor pericole ale acestei meserii, plutaşii erau foarte bine plătiţi. Cei care au făcut şcoala primară în anii ’40 sau ’50 îşi vor fi amintind de lecţia intitulată „Plutaşii de pe Bistriţa”.
Lampagiu. Înainte de introducerea iluminatului electric, străzile erau iluminate cu ajutorul lămpilor cu gaz. De această treabă se ocupau lămpaşii, care foloseau beţe sau scări lungi pentru a ajunge la lămpi şi foloseau chibrituri pentru a le aprinde.
Liftier. Era o vreme când liftierii însoţeau pasagerii şi opreau ascensorul la etajul la care oamenii au nevoie. Chiar şi după apariţia butoanelor, această meserie a mai existat deoarece iniţial, butoanele nu permiteau oprirea la etaje suplimentare.
Ceas deşteptător uman. „Deşteptătorii” funcţionau pe post de alarme de trezit, fiind angajaţi că funcţionari de stat, ce trebuiau să se asigure că toţi oamenii se trezesc la timp pentru a merge la serviciu. În acest scop, foloseau tot felul de beţe pentru a reuşi să bată în geamurile clienţilor şi a-i trezi.
Detector de avioane. Înainte de apariţia radarului, erau soldaţi specializaţi, care foloseau o serie de oglinzi şi mecanisme de ascultare, pentru a detecta motoarele avioanelor.
Flaşnetar. Flaşnetarii încântau populaţia, prin anii ’30-’40, în sezonul estival, cântând melodii la modă sau retro, la un aparat cu manivelă.
Operator telegraf. Pentru a transmite mesaje, operatorul de telegraf obişnuia să folosească codul Morse sau un alt sistem de cod. Această meserie a avut un rol crucial în Primul Război Mondial şi în al Doilea Război Mondial.
Blănarii. Pe vremuri, doamnele înstărite îşi făceau haine din cele mai scumpe blănuri de: astrahan, vulpe, iepure, nurcă, nutrie. Acum, cei avuţi îşi cumpără haine din străinătate şi nu mai pun mare preţ pe cele de blană. Nici croitorii şi nici pantofarii nu o duc mai bine, acum când hainele şi încălţările sunt atât de ieftine.
Meserii moderne şi contemporane dispărute
Zeci şi zeci de meserii dispărute. Piaţa actuală de muncă s-a schimbat rapid şi fundamental ca urmare a dezvoltării tehnologice la care suntem martori de mai bine de un secol.
Nu trebuie să fii o persoană prea în vârstă pentru a fi asistat la meseriile dintr-o tipografie a anilor ’70-’90. Cele mai cunoscute meserii erau cele de zeţari şi linotipişti.
Alte meserii dispărute pe parcursul vieţii unui om sunt cele din domeniul comunicaţiilor: telefonist, fotograf şi dactilograf, depanator radio-TV, poştaş, sobar, dulgher, parchetar.
Tipografii de ieri şi de azi. Cei care au intrat într-o tipografie în anii ’60 au întâlnit armate de oameni care se ocupau de culegerea textelor literă cu literă. Aceştia se numeau zeţari. Nu mai puţin uşoară era munca de reaşezare a literelor în casete în ordine alfabetică, după ce avusese loc procesul de tipărire. Îndată ce a apărut linotipul, în anii ’70, zeci de oameni, dintr-o singură tipografie, au rămas fără obiectul muncii.
La tipografi ajungeau, pentru a fi culese, textele dactilografiate. Tot la ei ajungeau şi corecturile care trebuiau introduse în textul deja turnat în plumb.
Apariţia tipografiilor moderne şi a computerelor a scos din circuit cîteva meserii din tipografie. În prezent, nimeni nu mai culege ziare la linotip. S-a dus toată partea “metalică” a presei, a rămas doar, la capăt, rotativa. Linotipiştii sînt o amintire, meseria lor o mai găseşti doar în dicţionare. Calculatoarele şi imprimantele moderne, tiparul offset a revoluţionat tipografiile. Acum 15-20 de ani nimeni nu ar fi crezut asta.
Telefonist. Până la dezvoltarea tehnologiei moderne, legăturile telefonice erau făcute manual de telefoniste. La fel ca în tipografii, şi în centralele telefonice erau angajate armate de telefoniste. După invenţia şi distribuţia telefoniei, apelurile erau direcţionate prin intermediul unor tablouri telefonice. Începând cu anii 80, utilizarea acestora s-a diminuat, fiind folosite pentru apeluri de lungă distanţă. Operatorii erau folosiţi în principal pentru convorbirile la distanţă. Dacă doreai să vorbeşti cu o rudă din alt oraş, trebuia mai întâi să suni la operatorul telefonic şi să dai o comandă. “Alo!, Centrala?!”. “Da, centrala”, îţi răspundea, uneori după zeci de minute, telefonista de la celălalt capăt al firului, după care îţi făcea legătura, te întreba „Vorbiţi!” şi închidea telefonul pentru a nu îţi asculta convorbirea.
Acum, fiindcă telefonia a fost digitalizată aproape în exclusivitate, nu prea mai există meseria de operator telefonist.
Dactilograf. Până în urmă cu 30 de ani rapoartele, prezentările, lucrările de diplomă şi alte tipuri de documente nu puteau fi întocmite de pe laptopul personal pentru că acesta nu fusese încă inventat. În fiecare oraş mai acătării era câte o sală cu câteva zeci de doamne, fiecare bătând la maşină cu mare rapiditate. Oamenii redactau documentul de mână sau aveau diverse modele de acte pe care dactilograful trebuia să le modifice şi să le scrie folosind maşina de scris. Dactilografia era o meserie populară în rândul femeilor care ocupau acest post într-o companie. De multe ori, dacă o dactilografă ieşea în evidenţă prin calitatea muncii sale, era promovată ca secretară. Ne întrebăm, cum vor fi privind ele acuma metoda copy-paste, altfel decât cu repulsie?
Fotograful. Cine âşi imaginează că în urmă cu doar puţini ani zeci şi sute de oameni aveau venituri din ocupaţia de fotograf? Acum poţi face o poză de calitate cu telefonul mobil, tableta, cu camera video sau cu aparate foto de mici dimensiuni. Până acum 20 de ani, persoanele care deţineau un aparat foto erau mult mai puţine şi în plus, vizualizarea fotografiilor presupunea un întreg proces de developare. Astfel, diverşi fotografi investeau într-un aparat Polaroid care obţinea pozele „la minut”. În zilele însorite la mare, la munte, chiar şi pe aleile parcurilor te puteai fotografia alături de cei dragi şi primeai pe loc sau a doua zi poză pentru a o păstra drept amintire.
Încărcătorii de brichete. O meserie simplă, dar deosebit de utilă la începutul anilor ’90, când brichetele erau la mare preţ. Strângea cetăţeanul câteva şi o dată pe lună mergea cu ele la meseriaş, să mai pună o piatră, să mai înlocuiască o supapă sau să-i facă plinul.
Există şi meserii pentru toată viaţa?
Cu toate că mulţi oameni nu vor sta angajaţi în acelaşi loc timp de zeci de ani, este totuşi posibil ca şi în zilele noastre să îţi menţii aceeaşi profesie pe termen foarte lung. Nu contează cum se schimbă piaţa muncii sau cât de influenţaţi vor fi oamenii de inovaţiile tehnologiei, există anumite profesii care nu se vor demoda prea curând. Aceste joburi servesc nişte nevoi fundamentale şi sunt imune faţă de forţa pieţei. Deşi subiectul comportă controverse între specialişti, iată câteva dintre ele.
Farmacist. Uneori bolile au simptome care nu se tratează cu un simplu ceai şi stat în pat. Atunci faci apel la artileria grea şi mergi spre industria farmaceutică. Doctorul îţi va prescrie câteva medicamente puternice, dar ai nevoie de farmacist pentru a intra în posesia lor. Acest job va rămâne pe piaţă mult timp de acum înainte.
Matematician. Matematica stă la baza construcţiei universului, iar acest lucru nu are cum să se schimbe. Aşa stând lucrurile, va fi mereu nevoie de oameni care să aibă cunoştinţe complexe în domeniu, dincolo de simplele adunări, împărţiri şi multiplicări. Matematicianul are competenţe care se aplică în foarte multe domenii de activitate, inclusiv în IT şi fizică.
Planificator financiar. Unii oameni au un talent în a-şi gestiona finanţele personale. Mulţi dintre noi însă avem nevoie de puţin ajutor garantând astfel mersul înainte al profesiei de planificator financiar. Aceştia îşi ajută clienţii să îşi gestioneze bunurile, asigurările, investiţiile, fondurile de pensii şi fluxul numerar.
Contabil. Un contabil este necesar oricărei afaceri. El îţi analizează profitul, îţi calculează TVA-ul, îţi stabileşte impozitul. Printre atribuţii se regăsesc măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice. Într-un cuvânt, cotabilul este obligatoriu şi va fi mereu necesar. Calculatorul îi înlesneşte munca, dar nu-l poate înlocui.
Programator. Chiar şi în recesiune, programatorilor nu le-a fost niciodată greu să îşi găsească de lucru. Atâta timp cât calculatoarele constituie o parte centrală a vieţii noastre personale şi profesionale, va fi mereu nevoie de programatori, indiferent de climatul economic. Singurul scenariu în care programatorii nu îşi vor mai găsi de lucru este în cazul în care oamenii se vor satură de tehnologie şi inovaţie – deci niciodată.
Profesor. Idealul în carieră unui profesor este titularizarea într-o poziţie respectabilă la o universitate. Această poziţie oferă două lucruri de bază: stabilitate şi salariu decent. Dar şi dacă nu ajung universitari, profesorii nu vor rămâne niciodată fără un loc de muncă atâta timp cât oamenii vor avea nevoie să fie învăţaţi.
Muncitor în construcţii. Chiar dacă nu este tocmai jobul ideal, presupunând şi muncă brută, această meserie nu se va demoda prea curând. Muncitorii în construcţii au creat lumea din jurul noastru şi continuă să o facă şi pe viitor. Până când lumea nu va inventa roboţi gigantici şi ultra-performanţi care să înlocuiască omul cu totul, constructorul va fi indispensabil.
Inginer chimist. Inginerul chimist are cunoştinţele necesare în domenii precum tehnologia, energia şi medicină. Dar competenţele sale nu se opresc aici şi există multe poziţii pentru inginerii chimişti în fabricarea cosmeticelor, a mâncării şi a băuturilor. Este greu să ne imaginăm o lume în care consumatorii vor exista fără produse care conţin elemente chimice. Din acest motiv, meseria aceasta este pe termen foarte lung.
Bucătar. Dacă ai talentul să încropeşti ceva bun ori de câte ori intri într-o bucătărie, atunci există posibilitatea să faci şi ceva bani din lucrul ăsta. Restaurantele au în general o cifră de afaceri destul de mare, iar acesta este mereu un lucru bun pentru bucătarii în căutarea unui loc de muncă. Atâta timp cât există oameni care iubesc mâncarea, dar urăsc să gătească şi atâta timp cât restaurantele au nevoie de bucătari, vor facce angajări.
Creşte instabilitatea pe piaţa muncii
Vremurile în care o persoană îşi păstra un singur loc de muncă pe întreg parcursul vieţii au apus. Dacă părinţii noştri au lucrat toată viaţă în două sau în trei locuri, noi în ceva mai multe până în prezent, statisticile arată că absolvenţii care ies în acest moment de pe băncile şcolii vor schimba între 10 şi 14 locuri de muncă până la vârstă de 38 de ani. În ultimii ani, media de timp în care o persoană şi-a păstrat acelaşi loc de munca a scăzut simţitor. La americani, de exemplu, media de păstrare a unui job este de 4,4 ani, faţă de de 20 de ani, cât era înainte. Drept concluzie – locul de muncă nu te mai ţine în acelaşi loc, ca pe vremuri.
Un studiu recent realizat de Ministerul Muncii relevă că piaţa muncii s-a transformat dramatic şi continuă să se transforme în urma procesului de integrare în Uniunea Europeană. Grupa ocupaţională de tehnicieni şi maiştri a cunoscut reduceri de personal dramatice. Analiza cuprinde informaţii despre meseriile care vor dispărea în perspectiva următoarelor două-trei decenii.
Un alt studiu, şi mai recent, întocmit de Universitatea Oxford, estimează că în următorii 25 de ani, 47% dintre ocupaţiile actuale vor dispărea. “Toate naţiunile dezvoltate de pe glob vor vedea rate de perderi ale slujbelor de peste 47% în următorii 25 de ani (…) iar tendinţa este ireversibilă”. Un reportaj al publicaţiei The Economist spune că “niciun guvern nu este pregătit”, pentru un astfel de impact. Pierderile de slujbe cuprind gulere albastre (muncitori), cât şi gulere albe (personal cu studii superioare). “Contabili, doctori, avocaţi, profesori şi analişti financiari: slujbele voastre nu sunt sigure”. Până în prezent, pierderile au fost restrânse la variate meserii ale muncitorilor, în particulat în manufacturare. Pe viitor se preconizează a fi eliminate o serie de job-uri necalificate, repetitive, mecanice, care vor fi înlocuite de roboţi, supravieţuind practic doar job-urile în care se utilizează creativitatea, imaginaţia, cam tot ce ne-ar putea diferenţia de roboţi.
Potrivit unuia dintre autorii studiului, “răspândirea stagiaturii şi uceniciei sunt pe agendă. Azi, problema nu este că joburile sunt insuficiente, ci că nu avem destui muncitori destoinici care să completeze poziţiile disponibile. Iar această problemă va creşte substanţial.În final, se întreabă: “Cum ar arăta societatea noastră cu 25%, 30% or 35% uşomeri?…”
LUMEA S-A SCHIMBAT
Fii primul care comentează