Obscurităţi academice

Asculta acest articol

În ştiinţă sunt tratate adesea probleme cu adevărat complicate, pe care dacă vrem să le comunicăm, trebuie să muncim din greu pentru a le exprima într-un limbaj inteligibil. Totodată, în ştiinţă întâlnim şi probleme simple, situaţie în care unii oameni complică limbajul pentru a impresiona cititorii. Unii autori sunt încântaţi când reuşesc, printr-un limbaj neinteligibil, să-i ţină deoparte pe cei neiniţiaţi, insinuând ideea că doar ei – experţii – sunt în stare să înţeleagă misterele profunde ale profesiei lor.

În încercarea de a conferi prestanţă discursului, întâlnim deseori texte care mimează limbajul ştiinţific. Circulă prin mediile profesionale fel de fel de termeni în jargon, care nu întotdeauna aduc un plus de claritate, ci mai degrabă urmăresc să epateze cititorul (acquis, interfaţă, draft, trend, target, input, paradigmă, implementează…). Iată, spre exemplificare, un pasaj extras din comunicatul unei asociaţii:

Asociaţia EcoLogic Maramureş a demarat un nou proiect de integrare a acquis-ului de mediu în dezvoltarea durabilă a comunităţilor rurale din judeţ. Scopul acestuia este de a implica sectorul nonguvernamental din judeţ în integrarea noţiunilor şi cerinţelor prevăzute de acquis-ul de mediu în practicile agricole din comunităţile rurale, ţinta fiind în special ecosistemele naturale şi seminaturale caracterizate de habitate de pajişti şi păşuni montane.
Noul proiect se adresează unor grupuri ţintă, acestea fiind constituite din şapte organizaţii de mediu şi dezvoltare durabilă din şapte comunităţi rurale, respectiv Şişeşti, Deseşti, Budeşti, Ocna Şugatag, Giuleşti, Vadu Izei şi Săpânţa, incluzând autorităţile şi factorii de decizie în a căror teritorii administrative se află aceste terenuri deosebit de valoroase din punct de vedere natural.
Urmărind introducerea preocupărilor de mediu în politicile şi practicile agricole, activităţile proiectului vor cuprinde: dezvoltarea capacităţilor grupurilor ţintă prin instruire şi schimb de experienţă, crearea unui cadru de lucru comun între organizaţii şi autorităţi pentru informarea şi conştientizarea populaţiei din mediul rural cu privire la reglementările comunitare în domeniu şi implicarea acestora în planificarea participativă a unor planuri de conservare, care să faciliteze gestionarea corectă a resurselor naturale.

În primul rând, textul este lipsit de un punct focal, de o idee conducătoare. Probabil că expresiile care conţin termenul „mediu” sunt cheia comunicatului, deoarece se repetă ca un refren. Astfel, în prima frază avem acquis-ului de mediu, în fraza a doua, tot acquis-ul de mediu, în fraza a treia – organizaţii de mediu, în fraza a patra – preocupărilor de mediu. Dar, în loc să fie plasată la început, clarificată şi accentuată, ideea principală este vag formulată şi se pierde în condiţiile în care e dispersată pe tot parcursul textului. Mai observăm că abia în ultimul alineat se enunţă obiectivul proiectului, după ce în fraza a doua se formulează un obiectiv secundar. Acest mod de construcţie a paragrafului face dificil procesul de identificare a ideii dominante şi implicit a mesajului. În afară de asta, acquis-ul de mediu, habitate, ecosistemele naturale şi seminaturale, planificarea participativă sunt termeni care ar necesita clarificări suplimentare, ţinând seama de nivelul de instrucţie al destinatarilor: ţăranii. Apoi, este evident limbajul prolix; fragmentele deosebit de valoroase din punct de vedere natural, precum şi care să faciliteze gestionarea corectă a resurselor naturale sunt ceea ce am putea numi cuvinte de umplutură, care nu fac altceva decât să bruieze mesajul. În plus, frazele au lungimi excesive, ultima conţinând 68 de cuvinte. Toate aceste deficienţe de stil fac textul ermetic, greu de înţeles.
Dacă facem un efort de decriptare, putem presupune că ideea care stă la baza comunicatului este una simplă, şi anume: Asociaţia EcoLogic îşi propune să instruiască ţăranii din şapte sate maramureşene pe teme de prevenire a poluării mediului în agricultură. În sprijinul său, asociaţia încearcă să atragă primăriile şi unele organizaţii neguvernamentale din judeţ.
Dacă “traducerea” e corectă, înseamnă că o idee relativ simplă a fost complicată inutil şi exprimată într-un limbaj indigest. Dacă, dimpotrivă, traducerea e incorectă, înseamnă că autorul textului original s-a exprimat confuz.
În mediul academic american se aplică o deviză: scrie pentru a exprima, nu pentru a impresiona. Nu obţinem niciun avantaj făcând exprimarea obscură şi alambicată, ca să nu mai spunem că a cam trecut vremea în care oamenii puteau fi păcăliţi printr-un limbaj excentric: “Nu am înţeles nimic din ce a spus; pesemne că e un om foarte cult”. Valoarea ştiinţifică a unui text nu creşte complicând cuvintele şi încifrând mesajul, iar pentru cei ce cunosc domeniul, nu părem cu nimic mai experţi. De fapt, mulţi oameni se ascund în spatele unui limbaj sforăitor, împovărându-l cu complexităţi inutile, adesea fiindcă nu au efectiv ceva de spus. Oricum, vorbele mari nu înseamnă şi idei mari. Ba, din contră; uneori cuvinte mari sunt folosite pentru a masca idei insignifiante. Unii justifică acest gen de limbaj prin teama de vulgarizare a ideilor, sau motivând că astfel evită conotaţiile cuvintelor comune. Drept răspuns la astfel de justificări am spune că ideal ar fi să convertim pretenţiile elitiste din vorbe pompoase în idei valoroase.
Tot ce am spus în acest paragraf nu reprezintă o sugestie de a utiliza exclusiv cuvinte comune şi nici un îndemn de a scrie inexpresiv, banal, neinteresant. Scopul unui text de orice fel nu poate fi acela de a plictisi şi adormi cititorul, ci dimpotrivă. Totodată, prin clarificarea ideilor nu înţelegem o supra-simplificare, o diluare şi deci o deformare a lor, precum nici eliminarea terminologiei de specialitate din textul ştiinţific. Deşi ţine seama de caracteristicile persoanelor cărora le este destinat textul, stilul ştiinţific urmăreşte într-adevăr un limbaj inteligibil, dar nu neapărat „pe înţelesul tuturor”. Se utilizează neologisme, termeni de specialitate, dar fără abuz şi numai atunci când considerente de exprimare precisă şi clară o impun. Altfel spus, să scriem o proză cât mai limpede, să utilizăm exemple şi analogii, dar fără a sacrifica precizia analizei.