Asculta acest articolUn guvern se formează ușor când ai o majoritate parlamentară confortabilă și este foarte greu de făcut atunci când nu ai o majoritate parlamentară.
Când ai o majoritate parlamentară confortabilă îți poți permite să cooptezi în guvern pe oricine. Poți propune orice prim ministru, apoi îl poți schimba după cum dorești. Poți remania câți miniștri dorești că nu se întâmplă nimic.
Majoritatea deținută de PSD i-a permis lui Liviu Dragnea să joace pe degete trei prim miniștri și să ruleze vreo 80 de miniștri.
PNL se află într-o situație total diferită. Are un număr insuficient de parlamentari pentru a forma o majoritate cu un singur partid. Cu USR, de exemplu. Nu poate realiza o majoritate nici cu UDMR sau cu PMP. Nici dacă le-ar propune celor două partide care au votat moțiunea, ALDE și Pro România, să intre la guvernare, nu ar reuși să întrunească numărul necesar de voturi pentru a trece guvernul.
Pentru trecerea guvernului Orban prin parlament este nevoie ca toți cei care au votat pentru căderea guvernului Dăncilă să voteze noul guvern.
De ce este atât de greu? Din cauza partidelor care populează azi parlamentul. Au obiective atât de diferite încât par să fie incompatibile. Dacă fiecare dintre ele ar avea un program, pe puncte, le-ar putea aduce la un numitor comun și un computer.
În 30 de ani de viață parlamentară, cu alegeri libere, formațiunile politice nu au reușit să realizeze un set de principii care să le diferențieze sau, dimpotrivă, să le includă în același set de valori, de stânga sau de dreapta.
Partidele de dreapta au fost și în continuare sunt fărâmițate. PNL nu a reușit decât cu greu să se înțeleagă cu PN|CD să intre în CDR, pentru a învinge FSN, sau PDSR-ul lui Ion Iliescu.
Mai târziu, după victoria asupra “partidului-stat”, după alegerile din 2004, cele două partide, PNL și PD, nu s-au putut uni în jurul unor valori comune și s-au despărțit.
Fărâmițarea dreptei politice i-a permis unui partid de stânga, PSD, să crească și să se consolideze, devenind cel mai mare, cel mai bine structurat partid politic din România.
Un singur lucru i-a lipsit mereu PSD-ului: un lider carismatic capabil să câștige alegerile prezidențiale. Viorica Dăncilă, actualul candidat, date fiind rezultatele obținute la precedentele alegeri prezidențiale, nu-și propune decât să obțină un scor bun, care să salte partidul peste 30%.
Cum se prezintă acum scena politică? Obiectivul alegerilor prezidențiale a fost deturnat. Practic nu mai există o competiție între prezidențiabili, ci între partide.
Campania electorală actuală are trei obiective majore:
1. Pregătirea pentru alegerile locale. De aici disputa pentru alegerea primarilor din două tururi de scrutin.
2. Intrarea candidatului PSD în turul doi.
3. Negocierile pentru formarea unei majorități parlamentare.
Președintele Klaus Iohannis încă înainte de desemnarea primului ministru a ținut să precizeze că este vorba despre un guvern de tranziție. Ce partid se sacrifică pentru câteva luni de guvernare? Premierul desemnat este, fără îndoială, unul de sacrificiu. Ce poate promite unor partide ca Pro România, ALDE în schimbul voturilor din parlament? Nimic. Cel ce poate promite ceva mai consistent este Klaus Iohannis. Fără implicarea directă a președintelui premierul desemnat nu-și poate asigura o majoritate în parlament pentru a-și trece guvernul.
