Image 1
Image 2

Obiceiuri de nuntă în culturile necreştine

Nuntă hindusă
Ceremonia nunţii îmbină tradiţii şi obiceiuri, în funcţie de zonă şi religie. Încă din Antichitate, mirii îşi făceau unii altora jurăminte, înainte de a fi declaraţi căsătoriţi. În afara jurămintelor de natură religioasă, care puteau fi incluse în ceremonia nunţii, mirii îşi puteau rosti, în faţa altarului, şi jurăminte pe care le compuneau chiar ei.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Nuntă hindusă
Nuntă hindusă

Ceremonia nunţii îmbină tradiţii şi obiceiuri, în funcţie de zonă şi religie. Încă din Antichitate, mirii îşi făceau unii altora jurăminte, înainte de a fi declaraţi căsătoriţi. În afara jurămintelor de natură religioasă, care puteau fi incluse în ceremonia nunţii, mirii îşi puteau rosti, în faţa altarului, şi jurăminte pe care le compuneau chiar ei.

În China, căsătoria este încheiată după ce se plăteşte un preţ pentru mireasă. Cu toate acestea, pentru a nu se crea impresia că-şi vând fata, se stabileşte un preţ simbolic. Cu ocazia nunţii, părinţii primesc diferite daruri, dar şi tinerii căsătoriţi primesc daruri în bani, oferiţi într-un plic de culoare roşie, care simbolizează prosperitatea familiei nou-întemeiate. Nunta are loc în cadrul ceremoniei ceaiului, cu acest prilej tinerii mulţumind celor mai în vârstă din familie. În tradiţia chineză, cineva este considerat adult şi independent doar după ce se căsătoreşte.

Nu în ultimul rând, muzica este cea care creează o atmosferă deosebită, astfel că o formaţie de cântăreţi însoţeşte mireasa de la casa sa la casa mirelui, alături de alaiul de rude şi apropiaţi. Muzica nu va lipsi apoi nici de la petrecerea de nuntă, unde, de preferinţă cât mai multe ornamente sunt de culoare roşie.

Nunţile din teritoriile arabe diferă în funcţie de regiune. Nunţile musulmane pot fi aranjate dinainte, dar nu în mod obligatoriu. Se poate întâmpla ca mirele să îşi vadă prima oar[ mireasa chiar `n ziua nunţii. Mireasa poartă un caftan, o rochie anume pregătită şi ornată, iar mâinile şi picioarele îi sunt pictate cu diferite modele, fiind utilizată vopsea de henna. În ţări precum Siria, Iordania, Liban, teritoriile Palestiniene, se păstrează obiceiul de a purta mirele şi mireasa pe scaune, în timp ce alţi nuntaşi dansează în jurul lor.

Ceremonia de la nunţile hinduse are loc, în mare parte, în limba sanscrită. În locurile unde indienii nu înţeleg sanscrita, ceremonia este ţinută în dialectul zonei. Ceremonia diferă astfel de la o zonă la zonă, dar şi în funcţie de statulul social, mai precis de castă. Hinduşii acordă o importanţă foarte mare căsătoriei, astfel că ceremonia poate să se întindă pe parcursul mai multor zile. În India, foarte multe dintre căsătorii se realizează printr-o înţelegere între părinţi sau între mire şi părinţi. Ceremonia nunţii respectă şi acum, în mare parte, tradiţiile antice care sunt reflectate în textele sfinte pentru hinduşi şi are loc doar în prezenţa „focului sacru“. Nunţile indiene sunt pline de culoare, la ele participând între 400 şi 1.000 de persoane, cele mai multe dintre acestea fără să fie cunoscute de către mire şi mireasă.

Nunţile în Japonia au loc, de cele mai multe ori, în stilul tradiţional Shinto sau în stilul modern, vestic. În orice caz, cuplurile trebuie ca mai întâi să treacă pe la starea civilă. O nuntă tradiţională japoneză se face după o prealabilă purificare, şi are loc la un templu shintoist, unde un preot oficiază slujba specială de binecuvântare.

O nuntă pakistaneză constă în patru ceremonii, desfăşurate în patru zile separate. „Mayoon“ este petrecerea de la casa miresei, unde se adună prietenii şi rudele apropiate ale acesteia, care cântă şi dansează plini de veselie. Familia miresei oferă mici daruri, în funcţie de starea acestora, prietenelor miresei. Apoi, cei prezenţi îşi desenează mâinile cu henna. Petrecerea durează până noaptea târziu, iar mireasa poartă o rochie şalvar de culoare galbenă. Alte ceremonii au loc separat la casa miresei şi a mirelui. În cea mai importantă zi, „shaadi“, are loc petrecerea, dată la casa miresei, aici fiind instalate corturi largi, în grădină sau aproape de casă. Sosirea mirelui şi a familiei sale la casa miresei este anunţată de ritmurile de dholak, o tobă. Atunci când mirele intră în casă, este primit cu flori şi cu petale de trandafir. Se poate întâmpla ca această ceremonie să fie întreruptă de către fraţii, surorile şi prietenii miresei, pe motiv că nu au primit suficienţi bani. Urmează o ceartă cu rudele mirelui, totul încheindu-se cu bine, de dragul distracţiei.

 

Citește și:

Nunta regelui Carol al II-lea a trecut aproape neobservată

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with