Asculta acest articol Klaus Iohannis se întoarce din Statele Unite binecuvântat de cel mai puternic om (politic) de pe planetă. Se întoarce cu un sac plin de promisiuni. Orizontul de aşteptare al românilor este atât de mare încât dacă nu se vor vedea rezultate imediate vizita istorică se va transforma într-o mare dezamăgire.
Orice succes are nevoie de o puternică susţinere mediatică. Dacă nu este însoţit de un efort de comunicare pe măsură orice proiect, oricât de generos ar fi, nu înseamnă nimic.
Două persoane par să fie conştiente de acest adevăr al zilelor noastre: Gabriela Firea şi Olguţa Vasilescu. Primarul General al capitalei nu face un pas fără să aibă presa alături, iar ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale lansează promisiuni mai ceva decât un lansator de rachete.
Nu este cazul preşedintelui. Întreaga instituţie prezidenţială lasă impresia că trăieşte într-o lume paralelă. Aruncă din când în când câte un comunicat, mai postează câte ceva domnul preşedinte, iar rezultatul este pe măsură: impresia că preşedintele nu face nimic.
Dacă, prin absurd, vizita în Statele Unite ar fi fost efectuată de una dintre cele două doamne, România era la un pas de o explozie mediatică. Reflectarea vizitei lui Klaus Iohannis a fost destul de palidă. Nu a spus nici lucruri care să atragă atenţia. Nu a scăpat ocazia de a spune că în România lui este foarte multă corupţie, moştenită de la regimul comunist, şi că au fost băgaţi în puşcărie foarte mulţi politicieni, iar alţii au dosare penale şi urmează să intre şi ei în puşcărie.
Mai frumoasă imagine nu poate exista. Un preşedinte care vorbeşte atât de urât despre ţara sa se întâlneşte mai rar. Când vor auzi acest lucru investitorii americani se vor înghesui să vină ca să vadă cu ochii lor la faţa locului cum stă treaba cu corupţia în România. Eventual vor lua informaţii de la Bechtel, compania americană care ne-a luat două miliarde de dolari şi ne-a lăsat fără autostrăzi.
În timp ce preşedintele Klaus Iohannis cucerea SUA, în ţară s-au întâmplat lucruri interesante. În primul rând a fost votată Legea salarizării, care îl aşteaptă pe preşedinte ca să o promulge sau s-o întoarcă în Parlament. În al doilea rând, au început să se certe guvernanţii. Premierul Grindeanu a fost pus la zid de şeful PSD.
După primele replici s-ar părea că premierul dă în spate. Simte că nu are suficientă susţinere politică pentru a se putea pune cu Liviu Dragnea. Preşedintele Iohannis probabil se va folosi de tensiunile ivite în PSD şi va încerca să se repoziţioneze pe scena politică, fie ca un factor de stabilitate, fie va mai pune gaz pe foc astfel ca scandalurile să se amplifice.
Dar să revenim la vizita din America. De la Ceauşescu încoace niciun preşedinte al României nu a ieşit la o conferinţă de presă împreună cu un preşedinte american. Meritul s-ar putea să nu fie al diplomaţiei noastre, ci s-ar datora situaţiei încordate dintre SUA şi Germania. Există pericolul să cădem la mijloc.
Dacă vizita nu va fi însoţită de contracte economice, va rămâne doar o lovitură de imagine. Donald Trump are multe alte probleme mult mai stresante decât România. Dacă ne foloseşte ca pe un simplu pion împotriva UE, vizita va fi una de tristă amintire.
Donald Trump este un personaj imprevizibil. Încă nu are o viziune proprie coerentă în ceea ce priveşte politica internaţională. Dacă România ştie exact ce vrea, pentru SUA noi suntem, deocamdată, doar ţara în care există foarte multă corupţie.
