Asculta acest articolPe câtă vreme pacea socială este un concept, pacea politică este o utopie. Nu știm ce înțelege exact președintele Klaus Iohannis când vorbește despre “pacea socială”. Nu dă nici explicații mai detaliate, nici exemple concrete.
Deocamdată nu a făcut un apel propriu-zis. Dacă are de gând să pornească în campania electorală în căruța acestui concept, momentul culminant al chemării la unitate nu poate fi decât în 1 Decembrie.
Cu ocazia discursurilor rostite exact în ziua Centenarului vom afla ce gândesc și cum văd oamenii politici consensul național, ideea de unitate, cum poate fi transpusă în practică pacea socială.
O dezbatere națională pe aceste probleme ar fi mai interesantă decât interminabila discuție pe justiție. Nu este o dezbatere propriu-zisă, este mai mult o ceartă. Opiniile s-au împărțit în funcție de apartenența la o tabără politică sau alta. La mijloc sunt magistrații, pe care se pare că nu-i ascultă nimeni.
Un model de urmat în ceea ce privește pacea socială este greu de găsit. A existat vreodată așa ceva? În niciun caz după 1990. Înainte a fost dictatură, iar “pacea socială” era păzită de Securitate. La rândul ei țara era păzită de grăniceri cu armele îndreptate spre interior. Granițele au dispărut, Securitatea s-a reformat devenind SRI, iar “pacea socială” s-a împrăștiat în cele patru zări, pe acolo pe unde se află cei peste patru milioane de români care au părăsit România.
Cei rămași în țară s-au împărțit în două tabere mari, fiecare tabără fiind la rândul ei împărțită în tabere mai mici. Asupra acestor tabere vrea președintele Klaus Iohannis să se aștearnă “pacea socială”. El însuși face parte dintr-o tabără. Sunt greu de trasat granițele acestei tabere. Cadrul general cuprinde întreaga opoziție, însă trebuie făcută o distincție între PNL și USR, între PNL-USR și PMP, partidul lui Traian Băsescu. Unde plasăm partidul lui Dacian Cioloș, acesta râvnind atât la electoratul PNL cât și la cel al USR?
Mai departe, chiar dacă în conceptul restrâns de “pace socială” intră alături Klaus Iohannis și Dacian Cioloș, dacă ultimul va candida la președinție automat se sparge prietenia.
România nu este pregătită în acest moment istoric să-și ducă toți cetățenii în aceeași direcție, pe același drum. |ara este fărâmițată nu doar politic, prin existența unui mare număr de partide, ci și economic. Diferențele de salarizare dintre oameni cu aceeași pregătire sunt uriașe. Leafa și mai ales pensia unui profesor nu se poate compara cu a unui magistrat, nici ale unui bugetar cu ale unui angajat la privat. În ultima vreme au crescut veniturile medicilor, dar au rămas mult în urmă veniturile personalului auxiliar.
Județele concurează între ele, primind bani de la buget mai mult pe criterii politice decât după nevoile sociale și economice.
Au fost antrenați în lupta contrariilor până și mirii și miresele. Fiecărui cuplu i se cere să completeze un formular din care să rezulte câți bani le-au dat fotografilor și DJ-ilor la nuntă. Fără îndoială, toată lumea trebuie să plătească impozite și taxe, dar modul în care este pusă problema creează un disconfort psihic. Lumea pur și simplu se scârbește. De tot și de toate. :i atunci mulți își iau lumea în cap. Peste această puzderie de nemulțumiți, de oameni scârbiți de tot ce se întâmplă în jurul lor, vrea președintele Iohannis să aștearnă “pacea socială”.
