Asculta acest articolDupă doi ani de la alegerea lui Klaus Iohannis în funcția de președinte, după o guvernare tehnocrată de un an, este prematur să se facă un bilanț. Nu se poate face un bilanț real nici după trei ani de guvernare PSD.
Practic, bilanțul corect este cel care cuprinde sfertul de secol scurs de la căderea regimului comunist. Partidele s-au amestecat, s-au aliat toate cu toate, au guvernat încrucișat, s-au perindat la guvernare după un algoritm dictat de capriciile alegătorilor.
Alternanța la guvernare s-a produs nesistematic, fără o logică economică. Au fost perioade când lumea s-a entuziasmat, a ieșit în stradă să-și manifeste bucuria alegerii unui președinte în care și-au investit speranțele.
Trăgând linie, adunând și scăzând, rezultatul este devastator: ne-am făcut țara harcea-parcea. Nimic nu merge bine. Milioane de români și-au părăsit țara luându-și lumea-n cap. Cei rămași acasă se împart în zeci de tabere și bisericuțe. Munca este plătită discreționar.
Unii, cei mulți, câștigă 200-300 de euro pe lună, alții mii de euro. Pensiile normale sunt extrem de mici, în timp ce, în timp, s-au tot dat pensii speciale care se ridică la mii de euro pe lună. Salariul și pensia nu mai este o răsplată, ci o pedepasă pentru unii și un privilegiu pentru alții. Statul, statul de drept cum ne place să spunem, este pentru unii mumă, pentru alții ciumă.
În aceste condiții, orice bilanț nu este altceva decât o expresie a populismului și demagogiei. Totuși partidele, intrate într-o nouă competiție pentru putere, au tăria să facă deosebirea dintre ele. Toate merg prost, dar fiecare partid găsește argumente că a guvernat bine. PSD demonstrează că PNL a guvernat catastrofal, dar și PNL demonstrează că PSD a guvernat prost. Urmând exemplul lor, partidele mai mici, în fapt, așchii rupte din cele mari, procedează la fel.
Cea mai puternică reacție împotriva partidelor, a clasei politice în general, s-a făcut simțită în anul 2015, după incendiul de la Colectiv. I s-a dat atunci o șansă unui guvern de tehnocrați. După un an se dovedește că și tehnocratul este tot un politician, numai că este mai galben și mai mic.
Mai galben în sensul că la sfârșit de mandat se apropie de PNL și mai mic, în sensul că o serie de miniștri s-au înscris în USR, un partid mai mic. În concluzie, tehnocrația este o utopie, iar partidele politice o catastrofă. Între aceste limite ne mișcăm. De aici, din acest conglomerat politicianist, se aleg viitorii parlamentari. Pentru ei, pentru a-și putea închega o platformă electorală, se recurge la aceste bilanțuri fanteziste.
Dacă s-ar vota în funcție de ce puteau face și n-au făcut, niciun partid nu ar depăși pragul electoral. Dar acum se pune întrebarea dacă se poate schimba ceva? Alegerile din 11 decembrie pot fi cruciale pentru România? O rătăcire ideologică, politică, socială și economică de un sfert de secol este de ajuns. Cine va pune punct și o va lua de la capăt? PSD vrea să continue guvernarea lăsată în 2015.
Ne putem întoarce la un trecut, totuși, controversat? PNL ar dori să continue guvernarea de tip Cioloș. Controversat a fost și acest guvern. Care dintre cele două moduri de guvernare, reprezentate de Ponta și Cioloș, merită atenția alegătorilor? Sunt oamenii mulțumiți de ce s-a făcut în ultimii patru ani, din care trei dominați de PSD și unul de PNL, prin guvernul Cioloș?
Nicii unii, nici alții nu au reușit să-i aducă pe românii care și-au luat lumea-n cap acasă. Nici unii, nici alții, nu au reușit să echilibreze veniturile și pensiile din sistemul de stat. În concluzie: toți sunt la fel. Dar putem merge în direcția aceasta? Până la urmă se va detașa o personalitate, urmată de un partid capabil să facă ordine în această țară făcută praf.
