Asculta acest articolRomânia continuă să facă o figură aparte în rândul țărilor din UE. Din toate punctele de vedere riscăm să fim deosebiți. Adoptăm reforme cum numai la noi se văd. Avem cel mai mare număr de cetățeni plecați din țară. Avem cei mai puțini kilometri de autostrăzi raportați la sumele investite.
Avem cel mai mare număr de cetățeni cu telefoanele ascultate pe motiv de siguranță națională, ca urmare a unei înțelegeri între SRI și DNA. Asta tot în numele luptei anti-corupție. În acest timp, obținem cele mai mari producții agricole, dar mâncăm produse din import.
Originali suntem și din punct de vedere constituțional. Ne alegem președintele prin vot direct, dar dacă partidul din care provine nu este la guvernare, cel mai important om din stat nu are decât puterea pe care o obține prin mijloace specifice serviciilor secrete. Mandatul lui este este de cinci ani, iar restul mandatelor aleșilor este de doar patru ani.
Avem, raportat la populație, cel mai stufos aparat de stat. Se ridică la 1,2 milioane de suflete. La care se adaugă vreo cinci milioane de pensionari și asistați social. Nu se cunoaște cu exactitate numărul salariaților la firmele private, dar se estimează la circa cinci milioane. De remarcat că salariile la stat sunt mai mari decât la privați, lucru unic în lumea capitalistă.
Suntem singura țară din UE în care există o luptă împotriva corupției. La fel cum există o instituție dedicată special acestei lupte. Avem cei mai mulți demnitari și foști demnitari condamnați sau cercetați penal, clasa politică este acuzată că își subordonează justiția, dar ne plângem că justiția nu este independentă.
În sfârșit, am declanșat o revoluție fiscală, care nu este decât o manevră mascată pentru majorarea impozitelor și contribuțiilor. S-a creat o castă privilegiată de care nu se atinge nimeni, nici la salarii, nici la pensii.
Pe măsură ce ne îndepărtăm de spațiul Schengen, începem să trăim din datorii. Avem cea mai mare creștere economică din UE, dar datorată consumului din primul an de guvernare al unui partid populist.
Suntem țara dezvăluirilor. În fiecare zi apar scandaluri legate de cele mai puternice și influente personaje publice. Dar pe urmă nu se întâmplă nimic.
Un alt scandal apare și precedentul scandal este dat uitării.
Există un conflict major între instituții. Legislativul vrea să controleze Justiția, iar Justiția face dosare penale pe bandă rulantă reprezentanților clasei politice.
Puterea nu este putere în adevăratul sens al cuvântului, iar opoziția este dezbinată.
Președintele nu-și poate exercita obligația de factor de echilibru în societate.
În acest timp crește puterea instituțiilor de forță, ajungându-se să se vorbească despre un adevărat “stat paralel”. Nimeni nu poate aduce dovezi că există, dar se simte peste tot o forță ocultă puternic implicată în actul de guvernare.
Spre ce ne îndreptăm? Intrăm într-un an pregătitor pentru alegerile prezidențiale.
Dacă admitem existența a două tabere care se confruntă zi de zi, luptând pe viață și pe moarte, alegerea unui nou președinte dintr-o tabără ar fi de natură să distrugă cealaltă tabără.
Asta se speră. Nimeni nu se gândește la un echilibru între puterile statului, la un control reciproc al instituțiilor, în fond la intrarea în normalitate.
