Asculta acest articolPuţine şi nesemnificative reacţii în România faţă de negocierile summitului UE privind fondul de relaxare economică post-pandemie! Iese în evidenţă remarca uşor imbecilă a unui lider PSD care jubilează spunând că premierul Orban a împărţit banii UE pe care nu-i are.
Până în acest moment niciun stat UE nu-i are. Negocierile au ţinut patru zile de dimineaţa până seara. Şi foarte probabil şi în cursul nopţii. Aşa cum se întâmplă de fiecare dată când este vorba de a împărţi bani, au împărţit ţările în două tabere. Unele care au susţinut acordarea unui fond mai mare şi altele care au cerut reducerea fondului. Ultimele au câştigat. Nu sunt ţările foarte prietenoase faţă de România, ba dimpotrivă. Datorită poziţiilor lor, Olanda, Austria, Suedia şi Danemarca au obţinut şi reducerea propriilor contribuţii la bugetul UE. În România s-ar spune că este vorba despre şantaj. Da, aşa se întâmplă la întâlnirile la nivel înalt în UE. Şantajezi şi câştigi.
Mai mare sau mai mic, până la urmă de Fondul de relansare economică post-pandemie vor beneficia toate ţările. Cu o condiţie, să demonstreze că vor folosi bani pentru relansarea economiei. Nu pentru majorarea pensiilor cu 40%, nu pentru pensiile speciale, nu pentru salariile clientelei politice multicolore. Toate partidele şi-au plasat oameni în posturi bine plătite. Ce câştigă din asta partidul este greu de înţeles.
Dacă nu înţelegem acest lucru simplu cum am putea înţelege mecanismele care conduc la anumite rezultate în urma negocierilor la cel mai înalt nivel în cadrul Uniunii Europene? Calificând negocierile foarte complicate, după trei zile de negocieri preşedintele Iohannis s-a arătat “moderat-optimist”. La sfârşit fruntea i s-a înseninat. Preşedintele numeşte suma primită de România “frumoasă”.
“Frumoasa” nu este mică. Mai degrabă “frumoasa” este foarte mare: 79,917 miliarde euro. O parte rambursabilă, alta nerambursabilă, suma va fi utilizată prioritar pentru marile investiţii de infrastructură, iar o parte va fi acordată firmelor pentru repornirea activităţii şi pentru dezvoltare.
Aceşti bani au fost aşteptaţi de România încă de la intrarea în UE. Fără pandemie nu i-am fi obţinut uşor. De-a lungul anilor nu am reuşit să accesăm sumele ce ni se cuveneau. Aparent din cauza noastră, în realitate din cauza unor ţări care ştiu negocia la sânge. Aşa cum au făcut la recentul summit Olanda, Austria, Suedia şi Danemarca.
Nu au lipsit nici de data aceasta condiţiile. Dar nu sunt atât de aspre ca înainte. Timp de trei luni, fiecare ţară va trebui să demonstreze că sumele acordate vor fi folosite pentru reformarea economiei, în acelaşi timp fiind obligate “să oprească transferul fondurilor suplimentare de relansare”. Nu ştim exact ce înseamnă acest lucru, dar s-ar putea să fie o capcană.
În ce fel influenţează rezultatele acestui summit viaţa politică din România? În primul rând PSD îşi poate lua adio de la moţiunea de cenzură. Nu-ţi poţi permite schimbarea guvernului în cele trei luni de probă riscând pierderea celor aproape 80 de miliarde de euro.
Nicio ţară nu-şi poate permite acest lucru, dar România este un caz special. Aşadar, nu este exclus să vedem în următoarea perioadă o ascuţire a luptei politice, mergând până la înaintarea unei moţiuni de cenzură care să conducă la căderea guvernului.
În plan electoral, PNL a primit o gură de oxigen. De acum înainte nu se mai poate spune că premierul Orban a împărţit bani pe care nu-i avea. Putem deja întinde mâna după ei, dar cu condiţia să ne facem de data aceasta lecţiile.
Pandemia ne forţează practic să facem în cel mai scurt timp marele “proiect de ţară” despre care am tot vorbit de ani de zile. Având un săcoi de bani la dispoziţie, dar cu condiţii, vom reuşi de data aceasta?
Suntem “moderat-optimişti”, vorba preşedintelui după trei zile şi trei nopţi de negocieri complicate.
