Asculta acest articolCongresul UDMR a adus câteva clarificări în politica generală a actualei coaliţii de guvernare. Dacă ar fi să-l comparăm cu congresul PNL, echivalent cu o lovitură de palat, lucrările recentului congres UDMR au fost puternic ancorate în actualitatea internă şi internaţională.
Ales pentru al patrulea mandat Kelemen Hunor a repetat ceea ce a spus când UDMR a votat moţiunea de cenzură care a dus la răsturnarea guvernului Ludovic Orban: în cazul în care PSD şi PNL ar decide organizarea alegerilor primarilor din două tururi UDMR ar vota o moţiune de cenzură. Sună a şantaj, dar asta este o poziţie constantă a UDMR.
Se poate afirma că în asta constă forţa şi importanţa politică a UDMR ca formaţiune reprezentativă pentru comunitatea maghiară din Transilvania.
Scăderea ponderii populaţiei maghiare îngrijorează liderii Uniunii. Câteva procente sub pragul electoral ar însemna o catastrofă din punct de vedere politic şi administrativ. În acest context trebuie înţeleasă preocuparea UDMR pentru minoritatea rommă vorbitoare de limba maghiară. În acest sens s-a propus iniţierea unui program special pentru rommii care vorbesc limba maghiară. Chiar Comisia Europeană alocă sume importante pentru programe de integrare a lor. Dincolo de preocuparea faţă de o minoritate cu multe probleme se află un interes electoral major, care ar compensa eventuala diminuare a bazinului electoral al UDMR, populaţia maghiară.
A avut sau are vreo preocupare similară PNL sau PSD? Într-o vreme, dată fiind poziţia preşedintelui Klaus Iohannis faţă de UDMR, deloc binevoitoare, s-a discutat despre posibilitatea includerii pe listele PNL a unor candidaţi în consiliile judeţene şi locale a unor membri ai Forumului German. De altfel, populaţia rommă reprezintă o rezervă electorală pentru toate partidele. Dar până acum niciun partid nu a spus deschis acest lucru.
E nuanţată de la tribuna congresului, o afirmaţie privitoare la noua ordine mondială a fost interpretată în fel şi chip de media românească. În sensul că conjunctura internaţională, precum şi câteva gesturi ale premierului Viktor Orban, ar putea fi luate ca semnale pentru vechea dispută pe Transilvania.
Uniunea Europeană nu se mai bucură de susţinerea populaţiei ca în urmă cu 20 de ani. Birocraţia de la Bruxelles, modul în care sunt tratate ţările din fostul bloc socialist, politicile economice discreţionare, amplificate de pandemie, dar şi tensiunile dintre SUA, Rusia şi China, lasă impresia că o nouă ordine mondială este pe cale să se instituie în lume.
Naţionalismele au fost revigorate nu doar datorită războiului din Ucraina, ci şi modului cum se redistribuie bogăţia şi sărăcia globală.
Românii şi-au descoperit în Austria un duşman istoric, pe marginea votului negativ dat pentru aderarea la spaţiul Schengen. În acelaşi timp, s-a descoperit abia acum că Austria a luat pe bani de nimic una dintre cele mai importante societăţi din România, PETROM-ul.
Până la urmă, disensiunile interne pălesc în faţa problemelor care privesc politica externă a ţării. În asta rezidă eventualul conflict de ordin etnic care ar putea lua amploare în noua conjunctură internaţională.
În conceptul de nouă ordine mondială intră şi ţările din Uniunea Europeană? Nu se mai poate ocoli o problemă de atâta vreme rostogolită în spaţiul public european: este Viktor Orban un suveranist? Faptul că nu a participat la congresul UDMR este de natură să mai calmeze spiritele.
Adevărul este că şi Ungaria şi România sunt ţări prea mici pentru a avea un cuvânt de spus în cazul unei noi ordini mondiale. Economiile lor au puţină relevanţă în context internaţional.
Ceea ce le face ceva mai vizibile sunt unele declaraţii şi gesturi simbolice care pot induce ideea de conflict mocnit.
