Asculta acest articolÎn urmă cu câțiva ani polarizarea electoratului pe criterii doctrinare, stânga-dreapta, era dezideratul spre care tindeau toate partidele. Se deplângea faptul că dreapta era divizată. Existau mai multe partide liberale, câteva partide democrat creștine sau populare. Se credea că scena politică din România trebuia să urmeze exemplul Statelor Unite unde sunt două partide care se rotesc la guvernare.
În numele acestei teorii a fuzionat PDSR cu vechiul Partid Social Democrat din România reînviat după revoluție de Sergiu Cunescu. Urmând aceeași teorie s-a foamt alianța DA care puneau de aceeași parte a baricadei PD și PNL. Când polarizarea stânga-dreapta era cât pe ce să se producă, a venit ruptura. PD a ieșit de la guvernare, iar PNL a guvernat ajutat de PSD. Nu s-a ajuns la o veritabilă polarizare nici la alegerile din 2008 în urma cărora au guvernat împreună PDL și PSD. Patru ani mai târziu, în 2012, eșectoratul avea să aleagă între o alianță a două partide, unul de dreapta, altul de stânga. USL nu a rezistat un mandat întreg. S-a spart la jumătatea frumului.
Polarizarea mult clamată avea să-și producă efectul la alegerile prezidențiale din 2014. Candidatul dreptei, reprezentată de PNL și PDL, avea să câștige alegerile perzidențiale pentru că românii neînregimentați politic cred mai mult că dreapta este o soluție mai bună decât stânga. Dar asta numai în cazul prezidențialelor. Niciun candidat al stângii, cu excepția lui Ion Iliescu, un caz cu totul special, nu a câștigat președinția.
Sfârșitul anului 2015 prinde partidele formal polarizate. Există însă o excepție. ALDE, un partid liberal, se află în tabăra stângii. Guvernul tehnocrat, cât de independent se dorește, este receptat ca fiind de dreapta. Bineînțeles că primele măsuri pe care le-a luat au fost de stânga, însă așa este conjunctura. Nu te poți sustrage măsurilor populiste, gen majorarea salariilor.
Se poate intui că alegerile din iunie 2016 se vor desfășura sub semnul polarizării. Vor câștiga primarii susținuți de PSD și primarii susținuți de PNL. Strada, cum au fost catalogate protestele în urma cărora a căzut guvernul Ponta, transmitea revoltată că s-a săturat de partide. În fond, tinerii respingeau polarizarea, adică dominația politică a două partide care alternează la putere.
Realitatea din România a demonstrat că o scenă politică împărțită între Stânga și Dreapta poate conduce la o drame sociale. Împărțirea în Stânga și Dreapta poate deveni în sine o ideologie la fel de nocivă ca fascismul sau comunismul. Trebuie să existe o idee care să le unească. Nu poți desființa partidele pentru că atunci renunți la democrație. Ideea care să le numească ar putea avea un nume german: Klaus Werner Iohannis. Dar este dispus președintele să recunoască valorile stângii și să le suprapună peste valorile dreptei?
Guvernul Cioloș este format din oameni cu vederi de dreapta și oameni cu vederi de stânga. Cel puțin în cazul vicepremierului Dâncu se presupune că este de stânga pentru că a făcut parte din guvernul Năstase, de stânga, și a fost membru PSD. Dacian Cioloș, fără să fie membru de partid, a fost un apropiat al PDL. Prezența în același guvern a oamenilor de stânga și de dreapta sunt semnale care contrazic ideea de polarizare. Deci i se va servi electoratului o ofertă distinctă de dreapta și de stânga la viitoarele alegeri? Desigur. Cu precizarea că va conta personalitatea candidatului la primărie. Poate personalitatea este mult spus. Mai degrabă va conta cât de șmecher este, cât de populist, și e cine și cum va fi susținut.
De regulă, până acum am avut o perspectivă dramatică asupra scenei politice. Dacă guvernul independent va dezamăgi, vom avea o perspectivă ironică asupra scenei politice.
După ce au dezamăgit alegătorii un sfert de secol, partidele nu vor mai putea emite pretenții să fie votate prin simplul enunț al valorilor pe care se presupune că le încorporează ideologiile și doctrinele de stânga sau de dreapta. Raportul dintre politicieni și populație de până acum poate fi sintetizat foarte simplu: “Lupii au murit de grija mieilor!”
