Asculta acest articolAlături de mineriade, și – puțin forțat – alături de evenimentele din decembrie 1989, violențele de la mitingul din 10 august vor rămâne puncte de reper în confruntarea politică pe termen lung. Nu atât prin duritatea ripostelor jandarmilor, prin brutalitatea cu care a fost lovită o jandarmeriță, cât prin multele necunoscute din jurul evenimentelor care s-au derulat cu o repeziciune greu de surprins în ciuda zecilor de camere de luat vederi. Practic, fiecare participant avea posibilitatea să filmeze, să imortalizeze fiecare moment. Cu toate acestea, persistă întrebările de genul ” 21/22/Cine-a tras în noi?”.
Procurorii militari au făcut apel la populație să ofere informații. Vor să afle date despre jandarmii care au brutalizat persoane fără apărare, și în același timp date despre civilii care s-au năpustit asupra unei jandarmerițe pierdută de pluton. În funcție de viteza cu care se va finaliza dosarul violențelor se va vedea în ce măsură tehnologia modernă ajută la aflarea adevărului.
Până atunci, mitingul de la mijlocul lunii august, atribuit generic Diasporei, rămâne un izvor de inspirație pentru viitoarele acțiuni politice. Fiecare tabără se va situa și va interpreta datele în funcție de interesul imediat. PSD va merge pe linia respectării legii acuzând opoziția că a participat la un miting neautorizat. Nu va ezita să-l acuze pe președintele Iohannis că nefăcând apel la calm și liniște a încurajat violențele. Va fi sancționat pentru modul în care a calificat acțiunea jandarmeriei, una dintre instituțiile de bază în sistemul de părarea a siguranței cetățeanului.
O tabără va vedea că jandarmul a agresat cetățeanul, iar altă parte că a asigurat legea și ordinea. Între aceste două puncte de vedere se va desfășura o întreagă poveste politică. La final justiția va da un verdict. Dar până atunci cercetările procurorilor militari vor fi interpretate tot în funcție de interesul politic al fiecărei părți.
În mod normal, după evenimente de genul acestora, soldate cu victime, se caută și se găsesc țapi ispășitori. Din acest punct balanța se înclină în defavoarea guvernului, în subordinea căruia se află instituția Jandarmeriei. Responsabilitatea politică este de resortul ministrului de interne și coboară pe scara ierarhică de la ministrul secretar de stat până la prefectul de București. Responsabilitatea profesională cade asupra șefului Jandarmeriei, a ofițerului însărcinat cu securitatea mitingului, urmând ca în funcție de modul de comportare fiecare jandarm să răspundă personal pentru faptele sale.
Dar întrebările la care nu se pot da răspunsuri persistă. Au existat instigatori? Cine i-a angajat? Ce s-a urmărit poate fi explicat, în funcție de beneficiul, teoretic, al fiecărei tabere.
Prin mobilizarea românilor din străinătate, a Diasporei, fără niciun dubiu cel ce avea și are de câștigat este președintele Klaus Iohannis. Sfârșindu-se cu acte de violențe evident mitingul a fost compromis. Prin compromiterea mitingului are de câștigat PSD. Deci se poate trage concluzia că provocatorii au fost angajați de PSD. Se ajunge la baza protestelor de anvergură, practic la mineriadele atribuite PDSR-ului, strămoșul PSD.
După această logică în spatele violențelor nu se poate afla decât PSD. Există, însă, argumente care pledează în defavoarea taberei președintelui. Candidat la președinție, Klaus Iohannis are tot interesul să compromită PSD. Ca șef al SRI și al altor structuri de putere, președintele are la îndemână întreaga logistică pentru organizarea unor diversiuni, a unor acțiuni de manipulare a populației care să pună în dificultate adversarii.
Prin urmare, ne aflăm din nou în fața unei dileme, în jurul căreia începe să se brodeze viitoarea campanie electorală. Dincolo de pierderea și câștigul electoral al fiecărei tabere, mitingul din 10 august rămâne o pată urâtă pe conștiința colectivă, influiențată, așa cum se spune în ultima vreme, de “emoție”.
