Asculta acest articolParlamentul rămâne o instituție cu un statut incert. Terfeliți încă de la înființarea lui, parlamentarii au o imagine publică foarte proastă. Vina o poartă în primul rând ei înșiși, mai puțin împrejurările. La un moment dat s-a spus că de vină sunt partidele și modul în care sunt promovați în funcții oameni nepregătiți. După o lungă dezbatere s-a mers pe votul uninominal. S-a dovedit a fi o decizie și mai proastă. Aleșii uninominali au fost mai dezastruoși decât aleșii pe listele de partid.
Mai mult, din cauza modului defectuos în care a fost făcută legea, parlamentul s-a mărit cu peste 100 de parlamentari. S-a revenit la vechea lege.
Uninominalul a fost îngropat definitiv. Imaginea Parlamentului a rămas la fel de proastă. Luat în parte, în colegiul său, parlamentarul în sine nu este o catastrofă atât de mare cum pare atunci când aleșii sunt luați la grămadă. Sunt ca lupii. Când un lup este singur este timid, iar când se adună mai mulți indivizi se formează o haită sălbatică.
Cel mai mare reproș care i se aduce Parlamentului este că face legi proaste. Avem exemple cu duiumul. Practic, nicio lege adoptată de-a lungul timpului nu a fost concepută și votată în așa fel încât să nu se impună modificări. Legea Educației rămâne o mostră de lipituri. Improvizată, peticită cu tot felul de interese mărunte, legislația stufoasă, ambiguă, se răzbună. Legea pensiilor, legile de funcționare ale diferitelor instituții, ca să nu mai vorbim de codurile fiscale și penale, au creat anomalii care fac din România o țară care aleargă cu picioarele în sac. Nimic nu funcționează normal. România este o țară blocată de propriile ei reguli.
Nu mai este nevoie să spunem că regulile au fost stabilite de “experți” care habar nu au pe ce lume trăiesc. Dar parlamentarii sunt în vacanță. În timpul caniculei nu se poate munci. În schimb guvernul este în acțiune.
Nu întreaga vină pentru haosul legislativ trebuie pusă în sarcina legislativului. Guvernul produce pe bandă rulantă proiecte de legi. Guvernul emite ordonanțe de urgență cu putere de lege. Fără acordul guvernului nu ar fi fost posibilă o lege a retrocedărilor. Guvernele, fie că este vorba despre cel condus de Emil Boc, de Victor Ponta sau Dacian Cioloș, au acceptat în mod tacit să fie devalizat bugetul de stat prin sumele uriașe acordate pentru restituirea fostelor proprietăți. Clienții DNA sunt indivizii care au cumpărat drepturile litigioase. Cum a fost posibil ca nici parlamentul, nici guvernul să nu observe că legea este făcută special pentru speculanți? Președintele Băsescu trebuia să fie primul care să fie informat. Sute de milioane de euro s-au evaporat din bugetul statului. Ultimul fugar, miliardarul Puiu Popoviciu, este unul dintre beneficiari. Nu este singurul. O parte dintre beneficiari, cei mai mărunți, sunt condamnați sau anchetați. Rechinii sunt liberi și cu banii puși la păstrare.
Instituțiile de forță s-au concentrat mai mult pe clasa politică decât pe profitorii efectivi. Calul de bătaie rămâne cel care atrage mai mult atenția opiniei publice din țară și străinătate. Politicienii de vârf sunt trofeele preferate și de DNA, și de mass media. Politicienii de vârf, liderii politici, sunt responsabili pentru tot ce nu merge bine în țară. Sunt însă apărați de lege, de legile pe care tot ei le-au făcut.
În fiecare vară, după modelul școlilor, parlamentarii își iau vacanță. Președintele Camerei Deputaților a dorit să dea un exemplu pozitiv și i-a chemat pe parlamentari din vacanță pentru a decide în privința pensiilor speciale. A fost doar o simplă acțiune de propagandă. Liviu Dragnea a lăsat lucrurile în coadă de pește și a plecat la pescuit oceanic. Asta se întâmplă de ani de zile. Când dau de greu, politicienii pleacă în vacanță. De cele mai multe ori, în vacanțe nemeritate.
