Image 1
Image 2
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Dacă moțiunea pe Justiție a căzut, să ne imaginăm că, supărată foc, opoziția va înainta nu o moțiune simplă, ci una de cenzură. Dacă își va propune să trântească guvernul, tema ar trebui să fie una de interes național.

Și pentru că intrăm în anul Centenarului, cu siguranță intelectualii din PNL, USR, PMP își vor aduna forțele și vor înainta o moțiune de cenzură pe tema Centenarului.

După cum se știe, până acum guvernul nu a alocat nicio resursă financiară pentru marcarea celor o sută de ani care au trecut de la formarea statului român în formula în care îl avem și azi. Cu mici tăieturi, pe la margini. Miezul însă a rămas.

În general, nu se știe cum ar trebui sărbătorit un eveniment de o asemenea anvergură. Modele ar fi, dar sunt greu de urmat. Noi, ardelenii, suntem ceva mai în temă. Nu s-a păstrat în memoria colectivă doar momentul 1 Decembrie 1918, ci și sărbătoarea Mileniului de la cumpăna dintre secolul 19 și 20.

Despre un monument de amploarea celui din Budapesta, ridicat timp de 10 ani, nu mai poate fi vorba. Dacă președintele Băsescu era pe fază, cam pe la începutul celui de-al doilea mandat ar fi putut lansa un program pentru marcarea celor o sută de ani. Emil Boc, câtă vreme era prim ministru, ar fi trebuit să lanseze ceva de genul România 100, platformă electorală gândită de Dacian Cioloș, la sfârșitul mandatului.

O primă concluzie: ne-am trezit prea târziu. Cum nu avem cultul istoriei decât în ajunul zilelor de sărbătoare, când adie mirosul de fasole cu cârnați și se lustruiesc cizmele pentru defilare, nu trebuie să învinuim pe nimeni. Dacă i-ar fi șoptit cineva președintelui Băsescu despre apropierea Centenarului ar fi fost altceva.

Nu i-a trecut prin cap nici fostului premier Victor Ponta. Vâna patriotică a început să-i zvâcnească mai târziu, după ce a fost debarcat de la putere.

Ponta avea ca partener de guvernare un istoric. Cum Crin Antonescu era președintele unui partid istoric, implicat în amplul proces politic de realizare a Unirii, PNL, de asemenea, se face vinovat de omitere.

Prin urmare, dacă întreaga clasă politică nu s-a uitat la calendar din timp, toate partidele fiind la fel de vinovate, rezultă că nimeni nu poate fi tras la răspundere. Nici măcar cetățenii de rând, care nu au ieșit în stradă să protesteze că nu se pregătește din timp sărbătoarea Centenarului, nu pot fi exonerați de răspundere. Când toți sunt vinovați nimeni nu e vinovat.

Poate cu excepția anului 1928, la împlinirea a zece ani de la Unire, niciuna dintre aniversări nu a avut o componentă culturală marcantă. Atunci, fundația Cultura Națională a publicat trei masive volume, comparabile ca dimensiune cu Trianonul publicat în Ungaria, care s-au vrut o sinteză a culturii românești, incluzând și minoritățile, din cei zece ani trecuți de la Unire. Pe cont propriu, unii dintre scriitori s-au simțit obligați să treacă în revistă cei zece ani, cum a făcut de pildă Cezar Petrescu, publicând Cartea Unirii.

Așadar, presupunând că PNL, împreună cu celelalte partide din opoziție, se va decide să înainteze o moțiune de cenzură probabil numită “Centenarul ratat”, ce ar cuprinde și ce i-ar putea reproșa guvernului PSD-ALDE?

Poate că, în spatele ușilor închise, ei între ei, liderii politici s-ar putea întreba ce anume ar trebui sărbătorit. În cei o sută de ani intră întreg regimul comunist, intră și perioada războiului când s-au pierdut teritorii, intră și mandatele lui Ion Iliescu. Intră și mandatele lui Traian Băsescu, contestate de PSD. Ne-am putea sărbători pe noi înșine, cu tot ce am uitat, cu tot ce am ignorat și continuăm să ignorăm. Important ar fi ca în urma unei moțiuni de cenzură pe Centenarul ratat să cadă un guvern.

Se va sparge coaliţia PSD-PNL? 

Până la urmă cineva trebuia să dea cu bâta-n baltă şi să spună: “Până aici!” Că în România nicio alianţă politică, nicio coaliţie de guvernare nu a mers până la capăt se ştie.

Primul scandal politic real cu tentă sexuală

Politicienii nu sunt niște sfinți, dar nici nu pot fi acuzați că sunt dracii goi. Sunt oameni la fel cu alți oameni, numai că având mai multă ambiție decât persoanele obișnuite știu da din coate pentru a ajunge în față.