Asculta acest articolPSD depune azi, 23 iunie, moţiunea de cenzură. Textul urmează să fie dezbătut mai mult sau mai puţin pe larg în următoarele zile.
Ca de obicei, partidul care depune o moţiune de cenzură se străduieşte din răsputeri să adopte un ton şugubăţ.
Dă totul pentru o metaforă, pentru un joc de cuvinte, pentru o întorsătură de frază care să provoace ropote de aplauze din partea opoziţiei şi bătăi din picioare din partea puterii.
Marcel Ciolacu este optimist.
Zice că este este pentru prima oară în 30 de ani când o moţiune de cenzură are şansa să treacă la doar şase luni de la instalarea guvernului. Că şansele sunt spre zero este iarăşi adevărat, dar dacă opoziţia, în cazul de faţă PSD-ul, nu se arată încrezătoare moţiunea în sine nu are nicio valoare. Aşadar, să presupunem că Marcel Ciolacu are toate datele din care rezultă că va cădea guvernul. PSD are şi o propunere de prim ministru. Nu este liderul partidului, ci Alexandru Rafila, medicul care s-a făcut remarcat în timpul pandemiei. Că este un bun specialist este adevărat. Că s-a înscris în PSD este o problemă personală. Că are toate şansele să se compromită ca politician este iarăşi adevărat.
Dacă moţiunea nu va trece – şi şansele să nu treacă sunt mai mari decât şansele să treacă – Marcel Ciolacu va spune că parlamentarii din arcul puterii care i-au promis că vor vota alături de PSD nu s-au ţinut de cuvânt. Deci fiind nişte neserioşi PSD iese din aventură cu fruntea sus. O moţiune de cenzură este un lucru serios. Din păcate, atât cei care o iniţiază, partidele de opoziţie, cât şi cei împotriva cărora este îndreptată, partidele de la guvernare, o tratează cu neseriozitate.
Unii exagerează greşelile guvernului, în timp ce guvernul îşi supraevaluează realizările. Populaţia nu se alege practic decât cu un spectacol mai mult sau mai puţin dizgraţios. Liderul PSD nu exclude posibilitatea ca moţiunea să nu fie dezbătută în această sesiune. Peste câteva zile parlamentarii intră în vacanţă. Prima sesiune începe în februarie şi se termină la sfârşitul lunii iunie. Timp ar mai fi, dar în cazul în care ar trece moţiunea, parlamentarii şi-ar strica vacanţa.
Formarea unui nou guvern înseamnă negocieri între partide, consultări cu preşedintele, întocmirea unui program de guvernare, găsirea miniştrilor, votul în parlament etc. etc.
Cu siguranţă, Marcel Ciolacu nu crede că moţiunea va trece. Dacă ar avea şi cea mai mică certitudine, s-ar fi oferit el însuşi să fie propus de propriul lui partid cu formarea partidului.
Ce fel de lider de partid este cel care fuge de responsabilitatea de a-şi asuma conducerea guvernului? PSD a avut cele mai grave probleme din momentul în care preşedintele partidului nu a fost desemnat prim ministru. Liviu Dragnea a tot căutat prim miniştri până a dat de unul care a refuzat să demisioneze şi PSD a fost nevoit să-l dea jos printr-o moţiune de cenzură. Lucrurile nu merg bine nici la PNL din momentul în care preşedintele partidului nu ocupă şi funcţia de şef al guvernului. Funcţia politică supremă într-un partid nu poate fi despărţită de funcţia executivă fără consecinţe din cele mai grave privind funcţionalitatea guvernului. Marcel Ciolacu ştie acest lucru şi din cauza aceasta îl propune pe Alexandru Rafila, naiv într-ale politicii, pentru iluzoria funcţie de prim ministru.
Presupunând că moţiunea trece şi Alexandru Rafila va ajunge prim ministru, situaţia din PSD se va reflecta ca într-o oglindă deformatoare, când concavă când convexă, cu situaţia din PNL. Premierul Rafila va deveni cel mai important om din PSD, în timp ce Marcel Ciolacu va trece într-un plan secundar, ca un personaj nesemnificativ, neimportant. Inutilă în fond, moţiunea de cenzură depusă de PSD nu aduce nimic nou. PSD a cam spus tot ce se putea spune despre guvernul Cîţu, despre ineficienţa lui, despre împrumuturi, despre vânzarea ţării, despre câte-n lună şi-n stele.
Moţiunea PSD, dacă va fi dezbătută şi supusă votului, oferă un avantaj pentru PNL: pentru o scurtă vreme se va discuta mai puţin despre confruntarea dintre Ludovic Orban şi Florin Cîţu.
