Asculta acest articolVizita în Statele Unite este o primă și mare victorie a președintelui Klaus Iohannis în domeniul politicii externe. Președinția a mizat pe această acțiune și a făcut o publicitate cu totul neobișnuită. Este primul șef de stat din Europa care va fi primit de președintele SUA în Biroul Oval. Președinția a ținut să precizeze că primirea va fi făcută în Biroul Oval.
Dintotdeauna s-a crezut că semnalul pentru președintele României vine din Biroul Oval.
Fiercare candidat prezidențial și-a început campania electorală cu o primă vizită la Casa Albă. Era un fel de binecuvântare. Chiar și în cercul lui Ion Iliescu cu prilejul alegerilor prezidențiale din 1996 circula zvonul că americanii i-au cerut lui Iliescu să-l lase pe candidatul opoziției să câștige.
Rând pe rând, candidații prezidențiali s-au perindat pe la Casa Albă sau pe lângă Casa Albă. Cum nu putea câștiga decât unul, nici binecuvântarea americană nu întotdeauna nu este cu noroc.
Nici nu știm dacă americanii atât de mult așteptați, încă de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, au meritat să fie atât de adulați de români. Sigur, este vorba despre securitate, care ne-o asigură americanii, ca și când în jurul nostru nu ar exista decât barbari care nu așteaptă decât să ne ocupe țara dacă nu s-ar teme de americani. Poate că și în privința acestei marote privind securitatea ar trebui să fim ceva mai rezervați.
Există desigur pericole, însă se mai și exagerează. Industria de război este una foarte profitabilă și este alimentată în primul rând de teama oamenilor.
Vizita președintelui Iohannis la Casa Albă este, indiscutabil, o mare victorie a diplomației românești. Este ușor umbrită chiar de gazdă, de locatarul din Biroul Oval. Donald Trump este un altfel de președinte, departe de tiparul tradițional. Se pariază că nu-și va duce mandatul până la capăt.
Trece de la o decizie controversată la alta, atât în politica internă, cât și internațională. Nu privește cu simpatie Uniunea Europeană. El parcă întărește convingerea că SUA nu este o țară, ci o afacere. Pune pe față problema banilor înaintea intereselor mondiale. Trump parcă vrea să contrazică opinia general acceptată că SUA este “jandarmul mondial”. Recent SUA s-a retras din Acordul de la Paris privind încălzirea globală, poluarea, afirmând că liderii lumii nu vor mai râde de America.
Dar președintele Statelor Unite este în primul rând PREȘEDINTELE nu Donald Trump, un miliardar excentric și controversat. Klaus Iohannis se întâlnește cu președintele celei mai puternice țări din lume, și nu cu comediantul Trump.
Ca imagine contează vizita în sine, dar pe termen mediu și lung ne interesează cu ce vine acasă. Traian Băsescu s-a lăudat cu relația lui cu “licuriciul cel mare”, a lansat conceptul de axă Washington-Londra-București, dar axa nu a devenit niciodată o osie. Lucrurile nu s-au învârtit în sensul dorit de noi. Statele Unite nu investesc destul de mult în România. Și, prin ambasadorii săi, nu s-a obosit să apere drepturile omului, destul de serios afectate în România.
Poate că nu exagerăm dacă spunem că SUA ne-a tratat și ne tratează ca pe o țară bananieră. Ne ia de sus, ne dă sfaturi și ne ia banii pe scutul anti-rachetă.
Este de datoria președintelui Iohannis să schimbe acest lucru. Dar dacă și el privește de sus, dacă și el are aceeași impresie despre situația din țara pe care o conduce ca oficialii americani, sunt slabe speranțe că vizita lui la Casa Albă, primirea lui în Biroul Oval, va deveni una istorică.
