Asculta acest articolIndiferent de temă, PNL rămâne mereu cu doi paşi în urma PSD. Nu reuşeşte să ţină pasul cu promisiunile nici măcar când vine vorba despre zile libere. Că nu reuşeşte să se înhame la carul promisiunilor este oarecum de înţeles, dar că nu reuşeşte să ia conducera în ceea ce priveşte măsurile economice este cu totul de neînţeles. Ca partid de dreapta ar trebui să curgă soluţiile economice ca pe bandă rulantă.
Deocamdată PSD a ocupat şi aceast spaţiu şi merge înainte când mărind salariile, când anunţând relaxări fiscale. Când promiţând, când revenind, mai introducând câte un mic impozit sau taxă, PSD reuşeşte să se menţină în atenţia opiniei publice ca singură forţă politică veritabilă, cu un program şi cu o viziune despre viitor. Cu siguranţă lucrurile nu stau aşa. Apar tot felul de defecţiuni, de inadvertenţe, însă nimeni nu este capabil să le sancţioneze. PNL este ocupat cu alegerile, PMP s-a fixat pe instituţiile de forţă, DNA şi SRI, iar USR se limitează să facă un mic circ în parlament cât se iveşte ocazia. Destul de rar şi fără consecinţe politice remarcabile.
În ultmima vreme, nejucând un rol important în reglarea raportului de forţe dintre putere şi opoziţie, UDMR şi-a făcut o agendă proprie. Se ocupă de comunitatea maghiară cum nu a făcut-o în ultmii ani. A anunţat o campanie de adunare de semnături şi reface dialogul cu instituţiile europene de la Bruxelles. Prea mare ecou nu au aceste acţiuni politice, însă arată preocuparea liderilor UDMR de a se reapropia de populaţia maghiară dintr-o altă direcţie, una majoră privind unele drepturi care par să nu le fi câştigat.
Reacţii de respingere nu vin din nicio direcţie. PSD, ca partid de guvenământ, nu pare să dorească un dialog real cu UDMR. Îl ţine în şah, nici la guvernare, nici în opoziţie. PNL are alte preocupări şi chiar dacă există pe ici pe colo câte un protocol de colaborare PNL – UDMR, acestea nu au niciun impact politic. Pe de altă parte, Traian Băsescu şi-a luat orice gând de la populaţia maghiară. Ca preşedinte a primit voturi de câte ori a avut nevoie, dar ca lider de partid nu mai are absolut nicio preocupare faţă de nevoile comunităţii maghiare, iar cu UDMR pare să fi încetat orice formă de colaborare.
Dacă nu ar exista alte teme convergente, arhiva SIPA, ancheta privind alegerile prezidenţiale din 2009, încercarea PSD de a modifica legile penale astfel încât să fie limitate influenţele DNA în viaţa politică, pe scena politică s-a aşterne o linişte totală. Ca raport între partide nimic nu prevesteşte o furtună. Fiecare formaţiune politică aleargă pe culoarul ei. PSD îşi vede de guvernare, iar taberele se luptă între ele, fără să-şi întindă prea multe rufe murdare la uscat pe geamuri. PNL este în campanie internă, dar încă nimeni nu trage cu tunul şi nu se aruncă petarde. UDMR se preface că se preocupă de problemele majore ale comunităţii maghiare. Traian Băsescu confundă PMP cu propriile sale probleme. ALDE şi-a fixat o temă, a respectării drepturilor omului, a luptei împotriva abuzurilor, dar nu merge până la capăt de teama de a nu fi acuzat că vrea să atenteze la independenţa justiţiei. USR poate că există, dar nu se vede.
Ce se întâmplă în mijlocul acestei linişti aparente? Cresc tensiunile? Este o linişte care, deocamdată, nu anunţă nicio furtună. Preşedintele Klaus Iohannis se gândeşte la al doilea mandat, iar în jurul premierului Grindeanu se naşte o forţă tăcută, un nucleu al unei viitoare puteri în PSD. După ce s-a vorbit despre o posibilă remaniere, Liviu Dragnea a anunţat că tot atât de posibil este să se renunţe la remaniere. Acest lucru înseamnă că premierul Grindeanu nu-şi doreşte o remaniere. Acest lucru spune ceva despre nucleul de forţă care se înfiripă la Palatul Victoria.
