Asculta acest articolPas cu pas, punct după punct, PNL și-a lansat candidatul la funcția de prim ministru, după manual. Nu a lipsit nimic: mesaje clare, din partea tinerilor și din partea veteranilor. Au fost prezenți reprezentanți ai societății civile, s-au rostit discursuri în numele românilor din străinătate, din partea antreprenorilor și simplilor cetățeni. O lansare ca la carte.
A lipsit, totuși ceva: emoția. Niciunul dintre vorbitori nu a reușit să emoționeze mulțimea adunată în număr foarte mare.
Discursul lui Dacian Cioloș, așteptat cu interes, nu a fost însoțit de ropote de aplauze. Nu s-a scandat numele său nici când a afirmat că este onest, nici când a spus că trebuie să respirăm onestitate. Modestia, după cum se vede, nu este o linie de forță într-o campanie electorală.
Important este că scopul urmărit a fost atins. Dacian Cioloș s-a lăsat convins să meargă în campanie alături de PNL. De acum înainte nu mai există niciun dubiu. A refuzat premierul să se înscrie în partid, dar iată că s-a așezat partidul în spatele lui. PNL are din nou doi lideri. Dacian Cioloș devine liderul informal, mai important decât președintele PNL, pentru că el este purtătorul de program. Platforma electorală a PNL poartă numele său. O separație nu mai este posibilă. Câștigă sau pierd împreună. Nu mai există cale de întoarcere. Cu sau fără carnet de partid, Dacian Cioloș este de facto membru de partid. Nu este nicio rușine în asta. Cuvântul dat la începutul mandatului că nu se va înscrie în niciun partid este caduc. S-a ținut și de cuvântul dat și îi mulțumește și pe cei de la PNL. Totul este bine când se termină cu bine.
Dar campania electorală nu este un dans de societate. Este un meci dur, în care regulile se respectă numai la suprafață. Arbitrii, întreg electoratul, nu sunt foarte exigenți. Populația acceptă încălcarea regulilor când este vorba despre cei pe care intenționează să-i voteze, dar îi sancționează pe adversari. Prin urmare, este de așteptat ca Dacian Cioloș să fie dur criticat, atacat și pentru ce a făcut, și pentru ce nu a făcut. PSD are un avantaj din faptul că nu anunță numele candidatului la funcția de premier. Îl protejează. În realitate, Liviu Dragnea, în cazul în care PSD și ALDE vor obține peste 50% din mandate, își va forța norocul și se va autopropune pentru funcția de prim ministru. Așa cum PNL are în Dacian Cioloș un lider fără să aibă carnet de membru, la fel PSD are un candidat de prim ministru fără să-l numească. Este ciudățenia acestei campanii electorale.
În discursul său, scurt și fără multe înflorituri, Dacian Cioloș afirma că în ziua de azi nu mai trebuie să ne așteptăm la apariția unor lideri mesianici. Se referea, de fapt, la lideri carismatici. Într-adevăr, în această campanie nu există niciun lider carismatic. Va fi o campanie rece, va lipsi entuziasmul popular. Fără emoția specifică alegerilor și speranțele oamenilor sunt gri, triste, lipsite de viață. Indiferent cine va câștiga, victoria va fi lipsită de strălucire. Din acest punct de vedere seamănă cu alegerile din timpul lui Ceaușescu.
O pată de culoare ar putea da partidele mai mici. Traian Băsescu are ocazia să-și arate talentul electoral. USR, cel mai tânăr partid, ar fi normal să-și demonstreze forța prin manifestări specifice tinereții. ALDE are în continuare o atitudine dură, încruntată, datorită poziției adoptate de Tăriceanu.
Fără atmosferă, fără emoție, nimic nu-i cheamă pe alegători la vot.
