O hârtie rătăcită

Asculta acest articol

Cam așa pare să fie disputa dintre doi mari juriști români, așezați în scaunele cele mai înalte ale Ministerului de Justiție și Ministerului Public.
Dacă le dezbraci de toate zorzoanele, lucrurile sunt simple: Tudorel Toader în calitate de ministru a demarat procedura de evaluare a procurorului general Augustin Lazăr. I-a găsit 20 de puncte slabe, dintre care un punct este obiect de dispută, cu accente de război.

În dosarul de candidatură a evaluatului s-a găsit o hârtie semnată de un alt Lazăr, tot procuror, referitoare la un dosar clasat. Acea hârtie nu avea ce căuta în acel dosar.
Augustin Lazăr spune că s-a strecurat din greșeala unei grefiere. Datorită coincidenței de nume.

Mai departe lucrurile se complică politic. Adversarii lui Lazăr văd un șantaj la președinte. Adversarii lui Toader văd o gafă monumentală datorită căreia ministrul ar trebui demis.
Apare aici și o victimă colaterală. Este chiar președintele Klaus Iohannis. Hârtia în plus din dosarul de candidatură a lui Augustin Lazăr se referă la un dosar instrumentat de un alt procuror tot cu numele de Lazăr prin care Klaus Iohannis a fost scos de sub urmărirea penală.

Se întâmpla în septembrie 2014, cu două zile înainte de a se înscrie în cursa electorală pentru președinție. Datorită acestei clasări el nu mai era “penal” și putea intra în campanie folosind tema anticorupției. După un an, celălalt procuror Lazăr era promovat în funcție, cu semnătura președintelui Iohannis.

Deci, au existat doi procurori cu același nume, și amândoi au fost promovați cu semnătura președintelui Klaus Iohannis.
Asta era bomba pe care a găsit-o Tudorel Toader în dosarul de candidatură a procurorului general.
Hârtia ce ținea de activitatea altui procuror Lazăr nu avea ce căuta în alt dosar. A văzut Klaus Iohannis respectivul document și s-a considerat șantajat? Evaluarea procurorului general se transformă în evaluarea președintelui.

Cum a scăpat de nouă dosare penale, deschise și plimbate de la DNA la ANI, de la Parchetul General la Parchetul Alba într-un timp record pentru a putea participa la alegerile prezidențiale? Răspunsul corect este pentru că era nevinovat, și spre deosebire de alte dosare, cazul lui a fost rezolvat cu celeritate.

Au avut vreun amestec serviciile secrete? Dat fiind faptul că se întâmpla pe vremea protocoalelor, se va specula și pe acest subiect. Până la urmă, lucrurile s-au petrecut într-un cerc restrâns din care SRI nu putea fi exclus.
Lui Tudorel Toader i se poate reproșa că a dezinformat. Vorbea despre un dosar de clasare instrumentat de Augustin Lazăr, iar în realitate era vorba despre un alt procuror, Cristian Lazăr.

A făcut un adevărat spectacol, cu amânări, cu suspansuri, pentru ca la final să lase lucrurile în coadă de pește. A aruncat o piatră în râul cu ape tulburi ale politicii dâmbovițene și îi lasă pe alții să o caute.

Nici situația lui nu este prea roză. Conducerea PSD este nemulțumită de activitatea lui. Dacă se socotește bine, procurorul general are mai mulți susținători decât ministrul Justiției.

Confundându-i pe cei doi procurori ministrul Toader ar trebui să-și dea demisia. Problema este că el nu i-a confundat pe cei doi procurori, ci a operat ca la teatru, în cazul comicului de situație. Până la urmă întrebarea întrebării persistă: ce căuta o hârtie a unui procuror în dosarul altui procuror cu același nume de familie?

Chestiunea va fi tranșată ca întotdeauna: printr-o aglutinare de fapte, personaje, situații din care nimeni nu va mai înțelege nimic. Este ceva mai complicat decât în scrisoarea pierdută a lui Caragiale.