Asculta acest articol
Expoziţia colectivă „Transylvania Retouched. A matter of landscape and representation ” se deschide marţi, 3 martie 2020, la ora 19.00, la The Studio of Young Artists’ Association (SYAA), Rottenbiller utca 35, Budapesta.. Evenimentul, organizat în parteneriat cu ICR, include viziunile artistice a şase artişti contemporani, originari din Transilvania, atât români cât şi maghiari, ce abordează divers tema reprezentării peisajului transilvănean şi implicaţiile sociale şi culturale ale acestor reprezentări.
Operele lor revalorifică – prin intermediul fotografiei, videoart şi textelor – arhivele fondatorilor mişcării artistice land-art MAMŰ. Artiştii participanţi sunt: Aladár Garda, Anca Benera & Arnold Estefan, Zsolt Fekete, Károly Elekes, Lehel Kovács, Mircea Nicolae, Radu Băieş, Szabolcs Kisspál. Expoziţia, curatoriată de Daniela Duca şi Virág Major, poate fi vizitată între 3-21 martie.
În arta de după 1945, peisajului i s-a acordat tot mai puţină atenţie, fiind socotit un gen al picturii lipsit de potenţialul critic al artei contemporane. În schimb, intervenţiile de tip land-art sau earth-art în mediul natural real au condus la apariţia unor noi forme artistice considerate mult mai „directe”, anti-mimetice şi opuse reprezentării, deoarece utilizează elementele materiale ale peisajului ca resurse primare de creaţie. Land-art şi arta peisajului sunt privite de regulă ca fiind practici opuse. Prezenta expoziţie relativizează această delimitare strictă, prezentând pe lângă land-art şi pictură de peisaj alte practici hibride cum ar fi documentarea foto – video a acţiunilor de tip land-art sau forme postmoderne de apropriere a artei peisajului (appropriation art).
O înţelegere a peisajului ca practică culturală, în accepţia lui W.J.T Mitchell, face ca clasificarea pe genuri specifică istoriei artei să îşi piardă din importanţă, lăsând loc înţelegerii conceptului de peisaj ca discurs şi mijloc de comunicare a practicilor culturale implicate în formarea unei reţele complexe cuprinzând identităţi politice, sociale şi culturale. Plecând de la premisa că peisajul nu este niciodată pur si simplu „natural”, ci medial, expoziţia pune laolaltă diverse practici artistice care abordează peisajul „transilvănean” ca spaţiu de intervenţie artistică, ca spaţiu de contemplare, ca spaţiu idealizat, marcat de pitoresc, dar şi ca spaţiu al confruntărilor identitare şi culturale.
Fii primul care comentează