Image 1
Image 2

O definiție a naționalismului: nu te atinge de cultura mea!

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Reuniunea liderilor partidelor naționaliste din Europa la Sinaia nu a provocat o reacție dură a opiniei publice. Nu au reacționat dur nici autoritățile române, nici partidele. Reacții destul de palide, într-o notă formală, au venit din partea unor europarlamentari.

Ceea ce s-a reținut din lucrările conferinței de la Sinaia nu a fost neapărat discursul Marinei Le Pen, ci mai degrabă s-au vehiculat vechile idei ale naționaliștilor europeni legate de desființarea UE și a spațiului Schengen.

De ce nu a avut ecou această reuniune a naționaliștilor europeni? A fi naționalist înseamnă să ai un adversar. Câtă vreme Frontul Național al lui Le Pen îi numea pe români țigani trezea interes. Și, evident, repulsie și nevoia de a riposta. Atâta vreme cât vorbesc despre principii, naționaliștii par să fie acceptabili.

Se delimitează de extremiști, militând pentru o Europă a națiunilor. Cer să se stopeze imigrațiile ilegale ale islamiștilor, dar și o nouă politică economică europeană. Aparent, naționaliștii nu par periculoși. Atâta vremed cât sunt puțini și în opoziție, prezența lor este tolerată în toate instituțiile, inclusiv în Parlamentul European despre care spun că ar trebui desființat, odată cu UE.

De fapt, ce  înseamnă să fii naționalist? Mișcările naționale, cu accente naționaliste, din secolul 19, au contribuit decisiv la formarea statelor naționale. Naționalismele secolului 20 au născut monștri, precum Germania nazistă și regimurile comuniste. Extremismul, deseori pus în relație cu naționalismul, a compromis ideea de “naționalism luminat”. A te declara azi naționalist nu dă bine. Naționalismul a fost acaparat de partidele xenofobe, extremiste, populiste.

O definiție, cea mai simplă, dar cuprinzătoare, a naționalismului este redată de o singură poruncă, o interdicție care sună amenințător: “Nu te atinge de cultura mea!”. Limba, obiceiurile, tradițiile, religia sunt valori inviolabile. Constantin Lucaciu, fratele aproape necunoscut al lui Vasile Lucaciu, spunea simplu: popoarele, națiunile concurează într-un singur fel, prin cultură.

Dacă pe maghiar îl lași să vorbească ungurește, învățând din lecția aspră a istoriei când maghiarul încerca să-l oprească pe român să vorbească românește, totul se rezolvă. Nu există globalizare în ceea ce privește culturile naționale, tradițiile și religia. În rest, se pot desființa toate granițele, politice, financiare, economice, militare etc.

Dacă ești de acord să nu te atingi de cultura altuia, următorul pas este să respecți cultura vecinului, urmând al treilea pas, cel mai dificil,  înțelegerea culturii altuia. Așa se ajunge la multiculturalitatea acceptată ca un bun universal al omenirii.

Ceea ce s-a putut constata de-a lungul timpului este că naționalismele extreme s-au născut dintr-o relație proastă cu vecinii. Românii nu au avut o problemă cu irlandezii pentru că  nu au fost vecini. Dacă la Sinaia s-ar fi reunit organizații din Ungaria s-ar fi produs o adevărată explozie în mass media, iar partidele ar fi avut carne de tun pentru campania electorală. Pe marginea evenimentului de la Sinaia s-au făcut și speculații cu impact electoral. S-a spus că la reuniune ar fi participat și Marian Munteanu dacă nu ar fi deja candidatul PNL la primăria București.

În campaniile lor electorale partidele democratice se folosesc de partidele extremiste astfel ca, prin comparație, să scoată în evidență valorile supreme pe care le promovează, toleranța, egalitatea, libertatea, respectarea drepturilor omului.