Asculta acest articolNu ştim când se va sfârşi pandemia, dar suntem siguri că azi se termină doar prima parte a campaniei electorale din acest an. Despre campaniile electorale se poate spune ca despre regi “Regele a murit. Trăiască Regele!”. Deîndată ce se termină una, începe următoarea. Teoria aceasta are mare trecere printre politicieni. În realitate adevăratele campanii se duc doar în preajma alegerilor. După ce câştigătorii sunt aleşi prin vot, odată legitimaţi, îşi intră în vechiul ritm, mai mult sau mai puţin benefic populaţiei.
Politicienii ar trebui să fie pe întreaga perioadă a mandatului aşa cum se prezintă în timpul campaniilor electorale< atenţi, omenoşi, harnici, respectuoşi, preocupaţi de dezvoltarea şi modernizarea comunităţilor pe care le conduc. Dacă ar avea loc reconfirmări pe funcţie măcar din doi în doi ani, dacă nu în fiecare an, am avea şansa de a fi conduşi de cei mai buni gospodari, de cei mai pricepuţi şi dedicaţi administratori ai treburilor publice.
Nu ştiu câţi alegători au avut ocazia să se întâlnească în mod direct cu candidaţii la funcţiile de primari, la funcţia de preşedinte de consiliu judeţean. Pandemia a împiedicat organizarea unor întâlniri cu public, a unor manifestări la care să participe mii de persoane. În vremurile normale, candidatul era văzut pe scenă.
De data aceasta contactul a fost mai direct. Candidaţii s-au deplasat spre alegători, nu alegătorii spre candidaţi. Unii dintre ei, de teama virusului, au purtat măşti de protecţie. Nu s-au strâns nici mâinile cu atâta căldură ca altădată.
Lipsa acestor gesturi de afecţiune directă, a fost compensată, în parte, de programele prezentate prin intermediul mass media, prin reţelele de socializare. S-ar putea spune că în felul acesta s-a mers la esenţe, la ce este cu adevărat important: proiectele fiecărui candidat.
Alegătorii, care au urmărit cu atenţia cuvenită fiecare candidat, sunt în măsură să judece cine merită să fie votat. Sunt însă şi alegătorii care votează politic. Adică indiferent de calitatea candidatului, pun ştampila pe semnul partidului preferat. Nu este total greşit. În fond, fiecare partid este depozitarul unor valori, al unor principii, obligând propriii lor candidaţi să le respecte, să le pună în practică. PNL are o anumită doctrină, verificată în timp. PSD apără, prin propria ideologie, clasa muncitoare, persoanele vulnerabile etc. UDMR are ca principal scop apărarea culturii, a identităţii minorităţii maghiare. Partidele mai noi, USR-PLUS, Pro România, ALDE, PMP, se aliniază unor programe specifice politicilor de dreapta sau de stânga.
Dincolo de toate acestea, există puncte comune, general valabile. Toate partidele, de la PNL la PSD şi UDMR, de la USR-PLUS la Pro România, ALDE sau PMP, susţin dezvoltarea comunităţilor, modernizarea infrastructurii, venituri mai mari pentru populaţie, condiţii mai bune pentru educaţie, susţinerea sportului şi culturii etc. etc. În esenţă niciun partid nu este rău. Nu este rău intenţionat. Atunci de ce alegătorii fac diferenţe atât de mari între formaţiunile politice? Din cauza programelor pe care le propun, iar în al doilea rând datorită calităţii, pregătirii candidaţilor pe care îi propun. Votul nu minte. Votul este urmarea firească a unor promisiuni. La rândul lor, promisiunile pot fi mincinoase. Aşadar, nu se poate şti cu certitudine ce votăm.
De cele mai multe ori în răstimpul celor 30 de ani de viaţă democratică, oamenii s-au înşelat votând pe cine nu merita. Programele, promisiunile mincinoase, dar şi candidaţii propuşi şi aleşi au fost de vină.
Vor face excepţie alegerile din anul pandemiei? În prima parte a campaniei electorale vor fi votaţi aleşii locali, primari, preşedinţi de consilii judeţene, consilieri locali şi judeţeni.
Ei pot fi potriviţi pentru funcţiile pentru care au candidat, preocupaţi de problemele comunităţii, sau se pot transforma în nişte satrapi, în baroni locali, după termenul deja consacrat.
Find aproape de alegători, prestaţia aleşilor locali se vede cu ochiul liber. Aleşi tot prin vot direct, parlamentarii odată votaţi iau drumul Bucureştiului. Ce fac ei în parlament, cum îşi fac datoria faţă de cei care i-au votat, se ştie numai din mass media. Buni sau răi, toţi candidaţii, la ambele alegeri, locale şi parlamentare, trebuie votaţi de un număr cât mai mare de cetăţeni. În felul acesta le va fi urmărită prestaţia de mai multă lume. Şi, dacă nu-şi vor face datoria, evident că vor fi dezamăgiţi în primul rând cei care s-au prezentat la vot. Să fie acesta un motiv pentru care avem un grad atât de mare de absenteism? Să sperăm că de data aceasta, dacă tot se spune că pandemia a întors lumea pe dos, va fi altfel. Adică lumea va merge la vot, şi vor fi votaţi cei mai buni dintre cei mai buni.
