Asculta acest articol10 august este un punct de reper pentru protestele de stradă care au devenit una dintre cele mai puternice arme ale opoziției după victoria zdrobitoare a PSD în alegerile parlamentare din 2016.
Cu o prezență nesemnificativă în Parlament în fața majorității PSD-ALDE, susținută și de UDMR, principalele partide de opoziție, USR și PNL, au ales ca mod de manifestare protestul civic.
Au organizat mitinguri, au demonstrat aproape în toate orașele, au obstrucționat lucrările parlamentare, mai ales USR, dar efectul zdrobitor la adresa guvernului, a PSD-ului și nu în ultimul rând a lui Liviu Dragnea a fost atins la mitingul din 10 august 2018.
Zis al Diasporei, mitingul a fost un mare succes. S-au adunat în fața guvernului circa 100.000 de persoane. 2018 fiind anul Centenarului, în capitala țării nu s-a reușit mobilizarea unui atât de mare număr de români la un loc.
Modul în care au reacționat forțele de ordine a pus guvernul în mare dificultate. Ecoul violențelor a făcut ocolul pământului. După 10 august 2018 PSD a fost privit cu suspiciune chiar și în interiorul Partidului Socialist European. Ca să nu mai vorbim de Parlamentul European, de Comisia Europeană, în fapt de țările din UE.
Încurajat de succesul de anul trecut, PNL a propus marcarea datei de 10 august printr-o manifestare de stradă de mare amploare. A cerut o autorizație pentru o manifestare de 250.000 de persoane. Mulți, dar într-un an electoral niciun efort de a aduna o armată electorală nu este de neglijat.
Mitingul ar marca și începutul adunării de susținători ai candidatului PNL la președinție.
Aici este deja o problemă. Ca buni organizatori de proteste de stradă USR și PLUS s-au remarcat mai mult decât PNL. Cum Klaus Iohannis nu este candidatul lor, se înțelege că alianței USR-PLUS nu-i convine să participe la un miting care să-i aducă beneficii electorale doar unuia dintre candidații prezidențiali, respectiv lui Klaus Iohannis. În alianța USR-PLUS lucrurile încă nu sunt destul de limpezi în ceea ce privește prezidențiabilul. Va fi Dan Barna sau Dacian Cioloș? Pentru cine să adune semnături?
Nici organizațiile românilor din străinătate nu salută inițiativa PNL, considerând că manifestarea Diasporei nu trebuie politizată.
Dincolo de aceste dispute dintre cele două forțe politice, unite în spirit, dar în competiție pentru alegerea președintelui, guvernul nu-și ascunde îngrijorarea că s-ar putea repeta violențele de anul trecut.
10 august promite să fie o zi fierbinte. Totuși, tensiunile din 2018 s-au estompat. Liviu Dragnea a dispărut de pe eșichierul politic. Opoziția a rămas fără un cal de bătaie. Nu mai există un reper al corupției, întruchipat de fostul președinte al PSD. Practic, Klaus Iohannis a rămas fără un adversar direct. Călin Popescu Tăriceanu se erijează în adversarul natural al președintelui Iohannis, dar nu-l recunosc ca atare nici PSD, nici Pro România.
Situația politică este total diferită de cea din 2018. Cazul de la Caracal este de natură să compromită imaginea instituțiilor de forță, prestația lor fiind inacceptabilă față de modul în care au tratat răpirea, agresarea unor fetițe, poate și moartea lor. Cum mai poți face din susținerea independenței procurorilor un slogan electoral din moment ce un procuror a interzis intarea polițiștilor în casa în care un suflet de om se găsea într-o situație-limită?
Dramele în serie din Caracal pun într-o lumină proastă instituții întregi, dar și pe președintele țării. Cum poți manifesta cu intenția de a acumula capital electoral când practic întreaga țară este în doliu? Indiferent unde se găsesc, Alexandra și Luiza scot dintr-o mare dificultate guvernul PSD-ALDE. Pentru că întreaga atenție a opiniei publice este ațintită asupra posibilelor crime în serie de la Caracal, asupra incompetenței instituțiilor chemate să apere cetățeanul, să-i garanteze siguranța.
