Asculta acest articolUltimele zile ale campaniei electorale nu sunt chiar atât de dure pe cât se aștepta populația. Partidele par să-și fi epuizat stocurile de pocnitori. Petardele au fost detonate în cea mai mare parte înainte de campanie. Pe parcursul celor trei săptămâni de campanie oficială s-au tras focuri de avertizare, s-au aprins beculețe roșii, galbene, verzi, violete, s-a țopăit în jurul unor subiecte “incendiare”, dar nu s-a mișcat nimic din loc. Totul a rămas încremenit în proiect. PSD, ALDE și PNL nu au venit cu nimic nou.
UDMR și-a spus poezia dintotdeauna despre autonomia cerută doar în campaniile electorale. Partidele noi nu au reușit să învioreze atmosfera. USR pare născut gata bătrân, PRU molfăie câteva idei scăpate de la pomana răposatului Vadim Tudor.
Marian Munteanu nu a reînviat nici în măcar în vis Piața Universității. Trăian Băsescu și-a pierdut bagheta de vrăjitor electoral transformându-se într-un bătrânel sprințar.
Ce să spunem despre lideri? În această campanie împinsă până-n buza iernii, pare să fi traversat prima campanie electorală fără “locomotive”. PNL a încercat să-l înhame pe Dacian Cioloș la carul de război cu două roți, pe care-l foloseau vechii greci, una pentru PNL, alta pentru fostul PDL, dar premierul, provenit dintr-un județ în care încă măgarii trag o trăsurică pe măsura lor, a refuzat. “Măcar odată să spună și el că votează PNL” – se lamentează Alina Gorghiu, președinta de partid care-și petrece concediul de maternitate prin muncă politică.
Dragnea locomotivă? Poate una cu aburi, trasă pe linie moartă din cauza acelei condamnări cu suspendare. Desigur, adversarii lovesc mereu în punctul vulnerabil. Condamnarea lui Dragnea învăluie PSD într-un halou care se vede de peste mări și țări.
După lista scurtă a lui Victor Ponta despre posibilii premieri – Liviu Dragnea, Rovana Plumb și Teodorovici – președintele Dragnea s-a simțit obligat să precizeze: “premierul va fi bărbat și nu va fi niciunul dintre cei vânturați la televizor”. Politică transparentă, dar pe ascuns.
Dan Nicușor seamănă mai degrabă cu o cvadrică omofocală decât un lider de partid carismatic. Paradoxul în cazul USR este că partidul atrage voturi fără să se remarce nici măcar o personalitate. Nu iese cu nimic în evidență, dar sare, cel puțin în sondaje, peste toate partidele mici.
Călin Popescu Tăriceanu? S-a oferit să fie premier. PSD, cu tact, ca între alianți, l-a adus cu picioarele pe pământ. PSD și ALDE vor merge la Cotroceni cu o propunere comună de premier.
De fapt, întregul efort de campanie se duce pentru desemnarea unui prim ministru. Parlamentul, indiferent de compoziția politică, este deja compromis. Nimeni nu pare dispus să-i acorde viitorului parlament prezumția de nevinovăție. Nu contează că, conform declarațiilor, peste 70% dintre numele candidaților postați pe locurile eligibile, sunt noi.
Parlamentarii au fost și vor fi considerați “penali”, pasibili de a fi reținuți și arestați preventiv. Fără cererile de ridicare a imunității, Justiția nu ar mai fi Justiție, iar DNA-ul nu ar mai avea cum să devină din ce în ce mai popular și credibil.
Acesta este jocul democrației, întâi justițiare, apoi reprezentative. Cum întreaga campanie se duce pentru a afla numele viitorului premier, nici nu mai contează ce crede lumea despre partidele politice aflate în competiție. Toate merită votate, dar ștampila, ca să fie votul valabil, trebuie pusă o singură dată, pe un singur partid. Păcat că nu votăm direct premierul.
