Asculta acest articolBătălia politică sau competiția, cum vrem să-i spunem, nu seamănă cu un meci de box. Există un ring politic, însă între corzi nu intră doar doi jucători. Bătaia se poartă între trei – patru – șapte – zece jucători. Nu se bat doar Klaus Iohannis cu Liviu Dragnea. Competiția nu se dă între liderul PNL și liderul PSD. În cazul partidelor ceva mai mici nu se luptă în mod direct președintele PMP cu președintele ALDE, cu toate că Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu au fost, cândva, adversari direcți de primă mărime.
Lupta nu se dă între partidele mici, cu toate că sunt conduse de politicieni care au fost înainte cu doar câțiva ani cei mai puternici oameni politici ai momentului. Contează și ele în contextul general ca elemente gălăgioase, de decor, iar la sfârșitul unor alegeri vin și completează majoritatea din consiliile locale și județene, precum și din parlament.
Când Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu erau masculii dominanți ai politicii, Klaus Iohannis și Liviu Dragnea erau niște neica-nimeni pierduți în masa amorfă de politicieni comuni, banali. Dar, ca în cazul soldatului lui Napoleon, în fiecare raniță se află câte un baston de mareșal. Prin urmare, periodic, apar noi figuri politice dominante. Care, la rândul lor, vor dispare fiind înlocuiți de alți politicieni din rândurile doi sau trei. În acest fel se împrospătează clasa politică. Rămâne, totuși, egală cu sine, pentru că nici tinerețea, nici o altă figură din decor, nu aduc nimic nou. Ba dimpotrivă, moștenesc năravurile vechi, perfecționează arta corupției, provocând în rândul opiniei publice aceeași repulsie și lehamite față de clasa politică în general.
Alegerile se desfășoară liniar, din patru în patru ani și din cinci în cinci ani în cazul președintelui. Este bine să reamintim de câte ori avem ocazia că mandatul prezidențial a fost prelungit la cinci ani de Adrian Năstase, evident fiind sigur că va câștiga alegerile din 2004. La fel se întâmplă cu toate modificările legislative. De pildă acum președintele Iohannis și PNL acuză PSD și ALDE că modifică legile justiției, codurile penale în favoarea lor. Până la urmă se va dovedi că vor avea de câștigat acuzatorii de azi.
Nu există, în politică, câștigători pentru totdeauna. Prin urmare nu există nici o bătălie decisivă. Sunt doar victorii de etapă. Problema este că etapa este prea lungă. Un ales slab, ca și unul performant, stă pe o funcție patru ani de zile. Timp în care, dacă este primar, localitatea este condamnată la subdezvoltare sau stagnare, iar în cazul unei funcții la nivel național catastrofa este garantată în domeniul de care răspunde.
În această perioadă, ceva mai frământată decât altele, este greu de depistat între cine și cine se dau bătăliile. Mai greu este de înțeles care este adevăratul scop al fiecărei tabere. Una vrea prosperitate pentru toată lumea sau doar căpătuială proprie? Alta moare după statul de drept și independența justiției sau vrea doar să-și vadă adversarii după gratii? Vorba poporului: toți sunt o apă și-un pământ. Sau mai puțin poetic: toți sunt la fel.
